iarnă orfică
(la 169 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu)
cu mantia-albă,
îmbrumată,
coboară Orfeu
peste plai,
el este pruncul
Limbii Române
şi se numeşte
Eminescu Mihai.
e iarnă pe dealuri
moldave,
zăpezi mari
cad în Ipoteşti,
acum se naşte
Emin din vise:
un Făt-Frumos
din poveşti.
când luna
în noapte-l văzu,
lebăda
se prefăcu-n sânge,
luceafărul
din ceruri căzu
plound
cu păsări flaminge.
la mijloc de iarnă
pe aripi de vânt,
trece peste
munţi,
dar şi peste plai,
trece
ca un Crai
Pruncuţul Mihai.
Muza Poeziei
iese din mormânt,
l-aude cântând
pe-un petic de Rai,
vrea să-l înzeiască,
să-l luceferească,
zidindu-l în timp
într-un nou Olimp.
Comentarii
Eminescu e unicat....Superbe versuri!