Este frig; urât pe-afară.
Ninge, ninge viscolit.
Peste fiecare seară
Noaptea s-a înzăpezit.
Soba duduie a tractor.
Vântul scormonea-n tăciuni
Să găsească un locușor
Cald să-i fie la plămâni.
Peste peticul de țarnă
Gerul s-a făcut cumplit .
Poarta suferă o dramă;
Scârțâie cu glas dogit.
Toate nopțile o pășune.
Albe stele vin s-o pască,
Luna nu mai e minune,
A slăbit în loc să crească.
Sufletul pe dos, sucit,
Mai golaș decât o stâncă
Obosit de strălucit
Nici nu bea, nici nu mănâncă.
Și mi-e verdele pe ducă,
Tot albastru spălăcit,
Sânii s-au ascuns în nucă,
Pasul mai împleticit,
Zâmbet rar; o ficțiune;
Tot obrazul deal și văi.
Mai fă, Doamne, o minune:
Pune în simțuri scântei!
Veronica Șerban
-->
Comentarii
O imagine fermecată ce induce stări de spirit de oboseală provocat de a iernii!
,,Sufletul pe dos, sucit,
Mai golaș decât o stâncă
Obosit de strălucit
Nici nu bea, nici nu mănâncă."