Iarnă grea
Îşi plimbă cerul cu mânie
Herghelii de nori peste pământ
Vârtejuri zălude în cercuri suie
Cărări şi drumuri astupând
Zăpada-n troiene stă să ne-nghită
Decorul întins e alb înfricoşător
Cerul plumburiu ne duce-n ispită
Şi gândul ne fuge la finiş sfâşâietor
Şi satu’întreg pare-o nălucă
În ceaţa densă a fulgilor de nea
Mă tem că vântul ar vrea s-aducă
Tot polul nord în ţara mea
-->
Comentarii
Multumesc pentru trecere si aprecieri: Aurora si domnule Romeo.
Să nu ne speriem că polul nord ar ancora pe aici. E doar o fulguială zbenguită ce va rămâne în amintire când 8 martie frumos o să mai vie.
Lecturat cu plăcere Veronica.
Romeo - Nicolae Ș + ASiIiVro
Într-adevăr, cumplită iarnă!
O descriere reală şi concentrată a iernii care s-a răzvrătit şi s-a avântat
peste lume cu toate rezervele strânse în două luni: nea, viscol, ger...
Felicitări!
"Mă tem că vântul ar vrea s-aducă
Tot polul nord în ţara mea"