Iarna şi noi

Îngroaş-acuma cerul, pătura de nea,
Pare c-a deschis iar porțile-i de rai.
Pe vârf înalt de munte aşterne cușma sa,
Vântu’-naripat aleargă acum pe plai.

Îmbracă tot în alb, lumină şi mister,
În feeric dans al fulgilor de nea,
Coborând din cer, iarna-i giuvaier,
Peste tot brodează dantelele de nea.

Ninge ne'ntrerupt, albind întregul plai,
Voalurile caste acoperă pământul,
Iarna pare-o zâna cu îngeri în alai,
Botează cu îngheţ, gerul şi cu vântul.

Ninge s-amintească ani de odinioară,
Când, fără nici o teamă, alergam prin ger.
Ninge cu sfințire, acum, întâia oară,
Încălzind iubiri ce au plecat spre cer.

Ninge şi preface lacrima în gheaţă,
Ninge cu lumină pe umbrele tăcerii,
Scrie doar cu alb a lumilor prefață,
Amintiri ascunde sub pătura uitării.

Fulgii se aștern pe piatra de-ncercare,
Par răspunsul cald, replic-a ‘ntrebării.
Îmi croiește drumuri cu albul de petale,
Cerne argintiul pe pânzele răbdării.

Flori de măr ne cerne azi dorita iarnă,
Strălucirea lor ne face mai curați,
Picură blândețe, speranță peste karmă
De dor şi de iubire să ne simțim curtați.

1979328580?profile=original

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • "Îmbracă tot în alb, lumină şi mister,
    În feeric dans al fulgilor de nea,
    Coborând din cer, iarna-i giuvaier,
    Peste tot brodează dantelele de nea"..un poem desavarsit! un taboul de iarma mirific!

  • Elegante versuri!

    Felicitări, Maria!

    .

    Aurora, cu drag

Acest răspuns a fost șters.
-->