Icoana răstignirii

Pictorul fetiței mele mi-a trimis astăzi în dar,

O icoană cu Iisus răstignit, nu în altar.

Uitându-mă mai atentă, observ că nu a putut

Să-i pună coroana de spini cum a avut la-nceput.

Cum stau mâinile pe cruce fără cuiele de fier?

A uitat să le picteze sau și asta e mister?

 

Ce tristețe emană, e-ntuneric sau furtună...

Doar pe capul lui Iisus strălucește o cunună.

Parcă-mi amintesc momentul; în clipa următoare

Trupul pe pământ rămâne, sufletu-n cer dispare!

Câtă groază și durere a lăsat El pe pământ,

Mama Sa plângând întruna L-a-ngropat într-un mormânt.

 

Aș dori o părticică din sufletul Lui să stea,

Rămânând imortalizată, aici în pictura mea.

Studiind lumini și umbre, realizez cu stupoare:

Icoana este bună, doar așa are valoare!

Ce contraste minunate între corpul luminos,

Și culorile din spate, fondu-acela-ntunecos.

 

O icoan-a răstignirii, astăzi în dar am primit

S-o privesc ca pe o pictură sau ca pe un mit?

Simt un glas că-mi șoptește, cu splendoarea Sa divină.

Nu-i pictură, nici icoană! AI PRIMIT LUMINĂ!

Cu atenție privesc la pictură înc-o dată

Și-n icoana răstignirii, revăd viața mea toată...

        

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulțumesc pentru apreciere Aureliei și domnului Marin.

Acest răspuns a fost șters.
-->