Pictorul fetiței mele mi-a trimis astăzi în dar,
O icoană cu Iisus răstignit, nu în altar.
Uitându-mă mai atentă, observ că nu a putut
Să-i pună coroana de spini cum a avut la-nceput.
Cum stau mâinile pe cruce fără cuiele de fier?
A uitat să le picteze sau și asta e mister?
Ce tristețe emană, e-ntuneric sau furtună...
Doar pe capul lui Iisus strălucește o cunună.
Parcă-mi amintesc momentul; în clipa următoare
Trupul pe pământ rămâne, sufletu-n cer dispare!
Câtă groază și durere a lăsat El pe pământ,
Mama Sa plângând întruna L-a-ngropat într-un mormânt.
Aș dori o părticică din sufletul Lui să stea,
Rămânând imortalizată, aici în pictura mea.
Studiind lumini și umbre, realizez cu stupoare:
Icoana este bună, doar așa are valoare!
Ce contraste minunate între corpul luminos,
Și culorile din spate, fondu-acela-ntunecos.
O icoan-a răstignirii, astăzi în dar am primit
S-o privesc ca pe o pictură sau ca pe un mit?
Simt un glas că-mi șoptește, cu splendoarea Sa divină.
Nu-i pictură, nici icoană! AI PRIMIT LUMINĂ!
Cu atenție privesc la pictură înc-o dată
Și-n icoana răstignirii, revăd viața mea toată...

Comentarii
Mulțumesc pentru apreciere Aureliei și domnului Marin.