O, nu mai puneți lacrimi pe obraji la sfinți,
Primiți au fost de la străbuni, părinți!
Ne-au dăruit ce-aveau ei mai curat
- Icoanele să plângă, nu-i păcat?
Ne-au dat belșugul Cuvântului ceresc,
Culoarea Raiului pe plaiul românesc,
Din chinul aspru ce voit l-au îndurat
- Icoanele să plângă, nu-i păcat?
Plânge icoana Lui Iisus cu lacrimi,
Noi vinovații o murdărim cu patimi,
Aceleași suliți străpung pe Împărat
- Icoana Lui să plângă, nu-i păcat?
Şuroaie curg din ochii Maicii Sale,
Mărgăritare neoprite-n cale,
Pentru-al ei Fiu ce Tatăl ni l-a dat
- Icoana ei să plângă, nu-i păcat?
Octombrie, anu-acesta o Sfânt-a arestat,
La Iași o catedrală în doliu s-a-mbrăcat,
Întreb ca pân' acum, întreb neîncetat
- Icoana Cuvioasei să plângă, nu-i păcat?
................................................
O, eră a decadenței ce nu-ți găsești hotar,
Spațiu nelimitat în minți fără habar!
O, vremuri fără glorii cu timpul înfierat
- Plâng sfinții în icoane, aceasta, nu-i păcat?
11 octombrie 2020
Mara Emerraldi
-->
Comentarii
Felicitări!
O poezie exceptionala bine conturata!