Îmi plec genunchii-n faţa Ta, Tu Doamne!
În rugă cer iertare, primesc de-mi dai canoane,
Cu brâu de îngeri, Tu mă înconjoară
La ceas de taină, noaptea mă împresoară,
(Simt iar puterea Ta, ce dulce mă înfioară).
Privirea mi-o înalţ spre cer în adormire,
Mă încălzeşte iarna în prag de asfinţire
În zboruri lăcrimânde, trăind în zări de lut,
Sălăşluie iubirea, cea care am pierdut.
Ea zboară, doar spre tine, urmează calea Ta
Pe aripe de îngeri, în nopţi de catifea.
Îmi plec genunchii-n faţa Ta, Tu Doamne!
Dă-mi din puterea ta, la durele canoane.
Nu îngădui pierzania-n visarea care doare,
Înalţă-mă la tine, în lanţuri de candoare,
Să sorb din bunătatea, fărâmă de nectar
Fereşte-mă de rău, Tu fii al meu altar.
În suflet Tu sădeşte-mi blândeţea ca o floare
S-o împrăştii tuturor, fie de-i om... răzoare,
Redă-mi iubirea Ta-n torenţii cei mai blânzi
Să pot, să dau din ea, şi celor ce-s flămânzi.
Voi împleti din muguri inocenţi, ofrandă,
Voi răsădi în inimi Iubirea Ta s-o vadă,
Rămâi în noi Părinte, c-ai zămislit Iubirea
Rămâi Leagănul Sfânt, sfinţeşte Nemurirea!
-->
Comentarii
va multimesc...cu tot dragul...
Versuri care te leagănă, te încălzesc, pătrund duios în inimă şi pururea dăinuiesc! Felicitări!
Citit cu drag! Minunate versuri.