Iernile vieții
Mereu tot așteptăm cu mare drag
O iarnă, și-nc-o iarnă în privire…
Cu ele-n suflet și-n mână c-un toiag,
În viață rătăcim spre fericire!
Luăm o rază din soare, la apus,
Și ne rugăm nicicând să nu se stingă…
Atâtea răsărituri ce s-au dus
Astăzi mai vin… dar numai să ne ningă
Cu amintiri din clipele ce-au fost
În drumul nostru când nu luam în seamă…
Azi parcă le-am vrea iar, dar ce folos,
Timpul ne-a pregătit o altă haină!
Ne-o dă în dar fără a ne-ntreba
De vrem să o purtăm pe drum cu tei,
Iar noi mirându-ne, privind la ea,
Ne tot gândim: ,,Unde sunt anii mei?”
,,I-au luat iernile când au venit,
De dragul vostru, să curme așteptarea…”
Ne-a spus discret, cu glasul ei șoptit
Boarea de vânt de mână cu visarea!
Un zâmbet rătăcit printre-ntristări
Face-un popas în colțul gurii noastre…
Și c-o mireasmă din cele primăveri
Ne îndreptăm spre drumul către astre!
Lili Șipoteanu
-->
Comentarii
Minunat! Felicitări!!
Semn de placuta lectura si apreciere
Taifas nr 3