Făcusem alt scenariu...
Mi-ar fi plăcut să fie altfel viaţa
Chiar şi după ce am înecat în
Oceanul lacrimilor mele
Trecutul.
Aş fi acceptat ca făcând parte din mine
Crucea de pe umerii mei.
Dezastrul l-aş fi simţit
Strângându-mă la peptullui rece,
Îmbrăţişându-mă...
Dar nu am ştiut să mă iert,
Nu am făcut din buzele mele vad
Pentru durerea mea din adânc.
Pentru cuvintele ce m-au aruncat
În rugul iadului,
Îmbrăcându-mă cu zale de ură
Mă simt încă datoare
Cu moartea, cu somnul, cu aripi spre infinit....
În sfârşit!
...............................................................
Unde sunt aripile
De ceară sau de altceva?!
Unde sunt zmeii
Călători în transcendent,
Pe care îi înălţam copil fiind
Cu gânduri de vis şi de dor?!
Unde sunt eu, biet actor
Travestit în îngerul fericirii?!
Am jucat pe teatrul vieţii
Cel mai ingrat rol...
Pentru asta vă cer iertare:
Că am existat...
-->
Comentarii
Recitit cu drag!