Iertarea

 

 

Vine dinlăuntru un dor măcinat de timp.

 

Timpul în care mi-am dat picioarele,

pământului, să primesc aripile cerului.

 

Au crescut rădăcini în adânc şi-n crosul lor,

prin viaţă, s-au ros, s-au umflat şi ţipă durerea.

 

N-am auzit-o. Eram prea ocupat să-nvăţ

zborul şi am uitat privirea înapoi.

 

………………………………………….

 

E seara când se pregătesc ghetuţele.

 

Aceleaşi ghetuţe de demult

(parcă nici nu mai sunt ale mele).

 

Îmi vor mai fi bune, oare, să-mi pun dorinţa în ele,

să trezesc dimineaţa în care aflu iertarea?  

 

Iertarea că (te) iubesc Sufletul.                         

 

 

05.12.2014, ora 18, 12’

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->