ILEANA MĂLĂNCIOIU

 

 

 

Descânt în gând şi descânt plângând

Şi se duc pe drumul larg dintr-o parte în cealaltă

Şi uitând de locul de sub frunză eu vă voi crede încă viu

Ca un pui ce are coarne din picioare până-n tâmplă

Şi desparte carnea rece de luminile rotunde.

 

Şi-alerg o vreme şi mă-ntorc în loc

Şi chiar când osul frunţii vi s-a ros

Aştept să vină iarăţi ursul, să se aplece peste mine

Ca într-o apă dulce şi adâncă

Şi mă minunam că nu se teme…

 

Credeam că nu se poate şi am jurat atunci

Să nu se ştie dacă-n clipa în care-am început să plâng

Stau păpuşile-atârnate, fire care nu se văd

Şi-am semănat cu frunza de pe ramuri,

În preajma cuibului unde-aţi crescut.

 

Frică îmi e de tot ce mă aşteaptă

Şi-am spus câteva vorbe ne-nţelese…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie : Către Ieronim,

Editura Albatros, 1970

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->