Iluzie

Mamă,
mi se pare că-mi surâzi din icoană
ori de pe faţa unui geam al ferestrei nopţii.
când sunt singur cu ochii aţinţiţi,
te văd numai pe tine în toată casa.
Uneori îmi pare că urci scările şi păşeşti spre uşă,
aştept să intri cu ochii mari şi galeşi,
mă simt un copil dornic de îmbrăţişarea ta
căutând ajutor la cearta cu tata.
Tu mă mângâi pe cap şi-mi spui;
las că-l înduplec eu să te ierte,
dar să nu mai umbli cu lucrurile lui,
vezi că nu le găseşte când îi trebuie.
Plânsu-mi dispare pe loc,
promit dar jocul şi uitarea...

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->