
de a afla adevărul
despre noi și despre nefericiți
Cuvântul lepră în dicționarul tăcerii,
e ca un ecou neterminat,
fardat și pus pe pânză-
semnat de marele artist
ce uită să-și pună numele pe opera sa.
Parcă din umbră se desprinde
un principe albastru
cu capă de atlaz corai
prea scumpă pentru era lui...
mă simt un copil ce înalță castele;
iluzie optică! Asta a mai rămas
din cel ce ascunde adevărul...
castel de nisip, năruit brutal .
Căldura glonțului trecut prin călimară,
lasă rănile albastre să sece
în așteptarea cuvântului numit...adevăr .
Somnul meu, aburește de atâta frig mincinos...
mă apăr cu sabia viselor deșarte
ce salasuiesc în igloo-uri de chihlimbar.
O teamă pânditoare mi-e ziua
strivită de terciul vorbelor ascunse
într-un creier bolnav
ce-mi înșiră povești deocheate
cu demoni iubind.
O rugăciune...dar totul e nimicitor de sec,
când aburi ies din creierul încins
de-atâta minciună.
Putregai uman în descompunere,
încearcă să-mi treacă bariera sufletului...
îl alung ca pe o nălucă
și deschid ferestra zilei cu un bun venit
soarelui, zilei și veridicității.
Dida Diana Cioponea.

Comentarii
Lenuş, multumesc frumos pentru apreciere!

La multi ani fericiti si lumina in suflet!