am emigrat şi-azi noapte
pe tărâmuri fără constrângeri
voind să-mi vindec realitatea de-aici
tot uitându-mă în urmă
unde alergau sfidătorii
invidioşii
aroganţii
m-a rănit tristeţea
şi neputinţa de a face în jur
grădini cu nemuritoare
am emigrat de-atâtea ori
întinzând mâinle de-nconjurau
ecuatorul de câteva lungimi
voind să găsesc liniştea
tot uitându-mă în urmă
unde alergau profitorii
îmbuibaţii
nemunciţii
m-a rănit strigătul surd
şi-am murit pe locul predestinat
grădinilor cu nemuritoare
Comentarii
Mulţumesc foarte mult, domnule I.M!
Da, imaginaţiile mele sunt aşa mai triste, dar este starea mea de atunci...mi se părea că pot căpăta putere pentru a ,,împodobi grădinile cu flori nemuritoare".
În sfârşit un vers alb scris după regulile versului alb! (cine ştie cunoaşte!)...
Atât doar: imaginaţiile tale Nanna au o notă cam tristă... dar poezia merită o selecţie: