Imn eminescian
Ca dorul ne frământă şi ne arde,
Că moştenirea vieţii nu ne lasă,
Cu Eminescu noi vom fi oriunde,
Oricum, oricând, în orice timp, acsă.
Străbuni, români, în grai şi în simţire,
Cuvântului un limpede izvor,
Ne-aţi dat pe Eminescu moştenire,
Românului o lacrimă de dor.
Un tei în floare întru devenire
De eminescian moştenitor,
Un imn literaturii, o lucire,
Luceafăr pentru timpul viitor.
Luceafăr al cuvântului prin lege,
Un Zburător la steaua ce-a apus...
Când nimeni plânsul nu ni-l înţelege
Doar el, un vis, ne mângăie de sus.
Pe lacul ca un leagăn de lumină,
Sub sălcii plânse ce-au născut poeme,
Doar Eminescu iarăşi va să vină
Să lase-n suflet litere şi semne.
Şi printre plopi, aceiaşi paşi de umbre,
La braţ cu rima, vor valsa mereu,
Fiindcă în noi, de-a puri va erupe
Acelaşi Eminescu-Prometeu.
El- flacăra cuvântului şi-a vieţii,
Amnar şi munte stăvilind durerea,
Vă risipi întinăciunea ceţii
Şi va aduce-n suflet mângâierea.
Voi ce-aţi sădit în glia strămoşască
Acelaşi must amar din călimară,
Lăsaţi cuvântul lui să încolţească,
Nu-l izgoniţi la margine de ţară!
Plămadă a iubirii şi durerii
E Eminescu unic şi e sfânt!
Îl regăsim în tot ce ne-nconjoară,
Căci face parte încă din pământ.
Plăvani cârpind lumina cu cenuşă
Trudind în rodnic şi prolific cânt,
Ne-aţi prins literatura în cătuşe
De candid, viu şi eminescian cuvânt.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Frumos...Eminescu este unic!