Ce fericită eşti, femeie!
Căci ţi se-nchină versuri dulci...
Prolog de taină, mângâiere...
Altar spre neştiute rugi.
Şi câte gânduri se coboară
-N abisul sufletului tău!
Mamă, femeie sau fecioară,
Cu toţi te vor iubi mereu!
Îngeri cânta-vor printre stele
Imn pentru sufletul tău bun...
Te vor cinsti mereu, femeie,
Aşa cum te cinstesc acum!
Lumină - candelă spre care
Privirea pruncului se-ndreaptă...
Mamă, fecioară sau femeie,
Mereu la fel de minunată!
Tu eşti ocean, eşti cer şi munte
Şi dornici de a ta răpire,
Vin vulturi sfredelindu-ţi taina,
Să-ţi cânte imnuri de cinstire.
Vin farisei purtând în suflet
Dorinţa de a te avea,
Aceeaşi veşnică lumină,
Acelaşi colţ plăpând de stea.
-->
Comentarii
Frumos!
am sesizat prin atentia dumneavoastra. MULTUMESC!De corectat nu stiu cum pot sa fac, insa ma bucura faptul ca atiinteles despre ce este vorba.
Absolut de acord, cu excepția firească de rigoare. Pentru că perfecțiunea voastră, ca și a noastră constă tocmai în aceste mici imperfecțiuni! Cum ar fi o lume de femei perfecte, alături de niște bărbați (asta-i mai greu de imaginat...) perfecți? Mamăă ce plictiseală! Ritm, muzicalitate, mesaj, e frumos! Dar la a patra strofă ai tastat în versul trei altceva decât cuvîntul ”mamă” Poate corectezi...