Imperative achiziționate din iarbă

Așează-te frunză

pe umărul golaș al toamnei

până când

secunda înserării îți va face loc

în dulcea casă a nemuririi.

 

Trezește-te piatră

și lasă-n urmă

visul întunecat al pantofului cu potcoave ruginite.

Pășește spre niciunde

și ignoră

ferestrele de la subsolul ființei ce vor să-ți spargă

timpanele răscolite

de gerul

unei toamne ce refuză să stea la semafor.

 

Ridică-te!

Tu, omule plăpând,

ridică-te

și

îndreaptă-te

spre verdele din clipa ce așteaptă s-o iei de mână.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Frumoase imperative, Dorina! Sincere felicitări, mi-a plăcut mult!

Acest răspuns a fost șters.
Mai Mult…
-->