Tăcerea e o prelungire spre ape
ca şi labirintul îngenuncheat anevoie în noi
mal de fugă spre moarte
mai presus de adevăr sînt zeii
cu tălpile arse în istorii scrise cu litere mici
alunecoase năvoade târâte spre larg
al treilea cântat în zori
un paradis din colţi de elefant
unde niciodată soarele nu apune
nici privirea nici albastrul.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
CULTURĂ PRIN MEDALISTICĂ – ACADEMIA DE ÎNALTE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 10
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 106
Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 93
Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 107
-->
Comentarii
cu drag
Te îmbrăţişez, Lenuş, pentru lectură şi consideraţie!
Cuvintele tale, Patricia, îmi aduc aminte de ceea ce spunea Sf. Efrem Sirul, "trăsura către cer", este un prilej de introspectie, de autocercetare, un timp în care să ne redescoperim, să ajungem cu sufletul curat ca al unui copil, pentru că atunci cînd vom ajunge să atingem Lumina sufletul să ne fie mîngîiat de liniştea dată de întîlnirea cu Cel Prea Înalt. Pînă la urmă, steaua care ne călăuzeşte destinul nu este atît de departe precum pare, nu se găseşte în infinitul Univers, ci acolo unde este omul, căci în el străluceşte Lumina dată de Dumnezeu, de aceea calea spre Lumină este mai uşoară decît drumul păşit prin întuneric.
Cu aleasă preţuire, buna mea!
Mulţumesc pentru dar, Camelia!
Frumos poem