Impostura-i pretutindeni, deghizată în valoare,
Cu țarțamuri și cu ”pinteni” și cu voci sforăitore –
Unul cu-altu-n parvenire, impostorii se unesc,
Și sunt pentru omenire, lucrul cel mai grav, grotesc,
Fiindcă tot ce-i veritabil, valoros și deci util,
Pentru ei nu e valabil, au toți suflet de vechil,
Sabotează merituoșii, tot ce este creativ
Se poartă precum cocoșii, binele le e motiv
De ripostă, de ofensă, le e aspru inamic,
Și-n trufia lor imensă, ei nu au creat nimic.
Paraziți, precum bondarii ce consumă ‘geaba miere,
Impostorii n-au fruntarii, toți acced către putere,
Se strecoară dau din coate, pun de-o intrigă sau două,
Totul merge ca pe roate – procedura nu e nouă –
De când este omenirea n-a avut leac pentru ei,
Fiindcă asta li-i menirea, de borfași și derbedei.
De-i ei după-mbrăcăminte, toți sunt scoși ca din Armani,
Însă nu prea au în minte, decât lux, potol și banii –
Un flagel sunt pentru țară, sunt o frână uriașă,
Deși poate să nu pară, ei, această-armată lașă
Bulversat-au azi valoarea - mințile iscoditoare,
Au plecat cât este zarea, în țările iubitoare
De dreptate și de carte, de creație, cultură,
Fiindcă-n țară impostura, s-a-nmulțit peste măsură!
-->
Comentarii