astăzi am devenit mai înţelept
după lecţii repetate
servite elegant de viaţă
am învăţat câte ceva,
am cântat
pe note înalte
cântecul neterminat
al unei balade de doi bani...
gândul a făcut popas o clipă
răsfoind selectiv printre amintiri
a triat neîncetat
cu o grijă infinită
ce a fost bine,
ce a fost rău.
din culise
am pus cap la cap întâmplările.
personaje jalnic de triste,
desprinse dintr-un act
al unei piese de teatru,
mult prea banale
îşi jucau rolul vieţii lor,
la sfârşit
păreau nişte bieţi saltimbaci
ce înotau obosiţi şi-mpovăraţi
prin meandre de destin
am ascuns visele
în sertarul invizibil
al timpului
mi-am fracturat memoria
în mii de aşchii
să nu aud
cuvintele ce-mi latră a pustiu
mi-am indus un somn adânc
din care sper să mă întorc
mai puternic
mai bun
mai frumos
cu faţa la lumină
cu spatele la întuneric
aş vrea să mă regăsesc
pe drumul de întoarcere în mine
poate atunci
renăscând din seminţele frumuseţii
îmi va înmuguri albul absolut în suflet
să nu mai las întunericul
să presare pe alei
neliniştea, îndoiala şi urâtul din oameni.
să nu mai fac
din gândurile aruncate la gunoi
poezii de iubire.
-->
Comentarii
multumesc Lenus de trecere!
Multumesc Rodica de cuvintele frumoase!
Frumoase versuri!
balada vietii, puncte mobile trecand pe harta destinului, bieti saltimbanci, actori ai unei piese banale, toate completand un tablou abominabil. Prea trist poate...