cel dintâi anotimp
îmbrăcat în verde crud,
a renăscut în noaptea care
alunga frânturi de amintiri
culese din iarna trecută,
speriate de zborul păsărilor
ce poartă lacrimi de vânt
cusute pe aripi.
natura îşi colorează
obrajii la soare,
împletind
îmbrătişările zilei cu noaptea
pe-o pânză fină
ţesută cu fire de lumină,
desprinse din curcubeu
şi cozi de cometă călătoare.
seva vie ce aleargă prin rădăcini
luând forma venelor,
numără anii stejarilor seculari
contopiţi în cercuri,
ascunzând sub umbra ramurilor
cheile timpului
sculptate din picături de veşnicie.
liniştea desprinsă
din nori cu aripi de fluturi
lasă iarba crudă
să-mi crească verde pe gleznă
trezită la viaţă
de plânsetele mugurilor de floare de măr
ce-mi înfloresc tăcuţi în palmă
ningându-mi sufletul cu adieri calde
ce mă îmbată cu primăvară.
-->
Comentarii
Multumesc Veronica de trecere si de gandul tau frumos!
Multumesc Lenus de popas!
de plânsetele mugurilor de floare de măr
ce-mi înfloresc tăcuţi în palmă
ningându-mi sufletul cu adieri calde
ce mă îmbată cu primăvară.
Frumos!
Frumoase versuri Mariana!