Se ridică din căderea zborului
ce-i fluctuaţie de timp
secunda nu moare în ochii
suspendaţi de tavan...
Idei de văz ardent
aruncat în obscuritatea camerei
când mâna nevăzută dirijează
muzica
destinului necunoscut...
Doar gândirea precipitată
de imaginea zidurilor
înghesuială la mansardă
fir subţire de aţă
rotit în cercuri mici
până la un punct...
Se terminâ
începutul cuvântului
ce nu mai este rostit
în locuinţa de aer
unde zidurile devin
metafore abstracte...
Vladimir Nichita / Australia.
10/11/2018
-->
Comentarii
modestia ta-I speciala
aprecierea mea-i reala -
spun pe fata ce gandesc
fara ca sa ocolesc...
cand tu clipesti din ochiul tau
iti simt neincetat lumina -
mesaj de viata de la Dumnezeu
ce ma indeamna sa-ti port stima....
esti unica si ai acea pasiune
cu care zilnic tu ne inconjori,
cu comentarii si cu poze-anume
pe ale vietii unice carari...
ma-nclin cu piosenie, Aurelia
respectul meu este total -
esti unica in universul vremii
intr-un cuvant... un Super Star...
si eu iti multumesc, fiind emotionat
ca-n Universul poeziei mele ai intrat -
admir modalitata ta de prezentare
ce e speciala... si unice valente are...
Multumesc, Aurelia !
Comentariile, desenele, versurile tale,
toate imi merg la suflet. Sunt speciale !
Have a nice weekend, my friend !