în acestă iarnă
în acestă iarnă cad bucăţi de cer
peste păsări heraldice care zboară
lent, arborii dau a înmugurire
şi natura fluieră sub razele soarelui
amestecând de-a valma anotimpurile
cu tragediile cotidiene, Dumnezeu
zace extenuat de creaţie, sforâind,
în cerurile lui, pierzând cheia
cu care a încuiat universul;
o plimbare eşuiază pe stradă,
nu-i nimeni, nu-i nici zăpadă,
parcă ne-am fi mutat la polul sud
al unei planete în derivă,
s-a surpat istoria peste noi şi
deziluzia a devenit literatură:
urmează un scenariu al unui film mut
cu politicieni în derivă,
care s-au împotmolit pe scaunele altora,
vremea priveşte mişcată cum
trosnesc lacrimile muritorilor,
vine seara peste câmpurile de mătase,
cu o lună beată, e vremea iernii,
când se naşte Mântuitorul;
curg râurile, Olturile, şi Mureşurile,
şi Pruturile, şi Nistrurile şi Tisele
spre Dunărea care înghite toate durerile
noastre; Anul Nou e un copil timid
care aşteaptă la graniţă
să vină cu Pluguşorul…
miercuri, 23 decembrie 2015
-->
Comentarii