În cerc
de Gabriela Mimi Boroianu
28.08.2020
Am o umbrelă roșie
ca primăvara din inima mea
De fiecare dată când o rotesc răsare soarele.
Mama zice că e magică
Dar mama nu mai e...
și iar am plecat fără ea.
Ochii tăi iubesc ploaia,
nu-ți amintești de ce.
Numai că ploaia, mă iubește pe mine.
Își întinde brațele umede
și mă cuprinde până la piele
și îmi sărută fruntea,
cu buzele verii ce se stinge.
Eu iubesc să alerg,
cu tălpile goale,
prin iarba aducerilor aminte,
poate-poate voi găsi
bucuria clipelor
când ne țineam de mână.
Alea înghesuite
într-un colț al sufletului
ca o pereche de pantofi,
vechi, uitați în ploaie...
Uitarea, însă, te iubește pe tine,
cel ce ai rătăcit drumul
către copilărie...
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
22. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
dimineți…
Timpul
Au trecut zile, săptămâni, luni,nopți Prin toate trecem o dată în viață toți Au trecut lacrimi care dor foarte tare Dar am găsit în credință și o alinare. Au trecut vise uitate și poate pierdute, De foarte multe ori de viață adăpostite Au trecut…
Citeste mai mult…Cuvintele
Îmi las iar cuvintele toate să alerge, Și aș vrea pe unele să le pot culege,Să le așez mai frumos într-o carte , Dar le arunc repede pe cele supărate. Mă ajută adesea să gândesc în tăcere ,Pe foile albe pot să fac o altă alegere, Scriu totul cu…
Citeste mai mult…Un gând al iernii
A nins iar foarte tare acum spre seară, Și vremea este câteodată mai sonoră, Fulgii de zăpadă toți bine s-au adunat,Dar iarna mereu în curte a mai cântat. În casă este cald dar afară frig acum,Iar vântul este și pe al iernii rece drum Fulgul de…
Citeste mai mult…Trec și iernile
Frigul iernii pe toți iar ne-a cumințit, Soarele coboară liniștit spre asfințit Vântul nu mai cântă deloc și a amuțit Adesea mă plimbam seara prin crâng Mă colorează razele Soarelui în amurg. Este frig dar și ușile toate sunt închise, În somn…
Citeste mai mult…
Comentarii
Superb poem!
https://worldliterarymagazine.wordpress.com/2020/09/23/in-cerc/
ploaia, mă iubește pe mine.
Își întinde brațele umede
și mă cuprinde până la piele
și îmi sărută fruntea,
cu buzele verii ce se stinge.
UN POEM SENSIBIL DE IUBIRE !
Cu aceeași admirație!