În cerc
de Gabriela Mimi Boroianu
28.08.2020
Am o umbrelă roșie
ca primăvara din inima mea
De fiecare dată când o rotesc răsare soarele.
Mama zice că e magică
Dar mama nu mai e...
și iar am plecat fără ea.
Ochii tăi iubesc ploaia,
nu-ți amintești de ce.
Numai că ploaia, mă iubește pe mine.
Își întinde brațele umede
și mă cuprinde până la piele
și îmi sărută fruntea,
cu buzele verii ce se stinge.
Eu iubesc să alerg,
cu tălpile goale,
prin iarba aducerilor aminte,
poate-poate voi găsi
bucuria clipelor
când ne țineam de mână.
Alea înghesuite
într-un colț al sufletului
ca o pereche de pantofi,
vechi, uitați în ploaie...
Uitarea, însă, te iubește pe tine,
cel ce ai rătăcit drumul
către copilărie...
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 24
Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 9
Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 28
Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Superb poem!
https://worldliterarymagazine.wordpress.com/2020/09/23/in-cerc/
ploaia, mă iubește pe mine.
Își întinde brațele umede
și mă cuprinde până la piele
și îmi sărută fruntea,
cu buzele verii ce se stinge.
UN POEM SENSIBIL DE IUBIRE !
Cu aceeași admirație!