În fapt, bacovian mi-e dor de tine
Mi te strecori în gînduri ca un fur
Mi te îneacă dorul în Amur
În plîns tăcut cu litere aldine
Pe toţi cocorii ţi-am trimis iar gânduri
Să nu te mai invent trag storul nopţii
Dar încă-s zălogită-n casa sorţii
Şi îţi citesc uitarea printre rînduri.
De-ai poposi la mine în poeme,
Versul mi-ar fi arcuş, glasul vioarâ
Toamna s-ar transforma în primăvară
Iar pentru plîns nici nu ar mai fi vreme.
Dar suntem anonimi; tangenţial
Ne-nscrie viaţa pe cîte-o abscisă
Tînjim la fericirea nepermisă
Când neputinţe consumăm venal.
Tu nu mai vi, eu încă te mai sper
În jur, tăcerea doar mă însoţeşte
În timp ce-m mine creşte şi tot creşte
Un dor absurd cu gust de efemer.
-->
Comentarii
De-ai poposi la mine în poeme,
Versul mi-ar fi arcuş, glasul vioarâ
Toamna s-ar transforma în primăvară
Iar pentru plîns nici nu ar mai fi vreme.
Dar suntem anonimi; tangenţial
Ne-nscrie viaţa pe cîte-o abscisă
Tînjim la fericirea nepermisă
Când neputinţe consumăm venal.