In leagănul timpului

Azi telefonul a tăcut

 

 

Azi telefonul a tăcut chitic,

nu are chef de viață

prin casă șade pitulit,

dar eu mă duc la piață.

Rămas în urmă cu o zi

el socotea uitarea,

spera că eu voi auzi

al meu iubit  și marea.

Nu vrea să-mi cânte azi deloc

noaptea trece absentă,

dar tonul a urcat pe bloc

cu-o pace evidentă.

Iubitul meu bate la geam

cu vorbele mieroase,

dar telefonul meu din neam

are dureri de oase.

La cripta lumii e popas,

cu inima fierbinte

și cântă la iconostas

un telefon cuminte.

Al meu cu  sufletul e dus

pe jarul său de vise,

pe jarul din cuptor în sus,

pe căile nezise.

Căci cu iubirea nu măsor

nici moartea, nici trăirea,

însă de el mereu mi-e dor

și azi îl stig cu firea.

Dar orișicare zi amân

şi fiecare noapte

că de se-ntoarce eu rămân

învăluită-n șoapte.

Iar dacă eu mă duc la el

voi căuta o masă

și caut bani în portofel

să cumpăr o  terasă.

Nu ştiu pe unde va putea

intra durerea lumii,

dar astăzi suferința-n ea

strigă la colțul lunii.

Şi inima i s-a deschis

verde din călimară

c-o ursitoare mi-a prezis,

un prim apel spre seară.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->