Azi telefonul a tăcut
Azi telefonul a tăcut chitic,
nu are chef de viață
prin casă șade pitulit,
dar eu mă duc la piață.
Rămas în urmă cu o zi
el socotea uitarea,
spera că eu voi auzi
al meu iubit și marea.
Nu vrea să-mi cânte azi deloc
noaptea trece absentă,
dar tonul a urcat pe bloc
cu-o pace evidentă.
Iubitul meu bate la geam
cu vorbele mieroase,
dar telefonul meu din neam
are dureri de oase.
La cripta lumii e popas,
cu inima fierbinte
și cântă la iconostas
un telefon cuminte.
Al meu cu sufletul e dus
pe jarul său de vise,
pe jarul din cuptor în sus,
pe căile nezise.
Căci cu iubirea nu măsor
nici moartea, nici trăirea,
însă de el mereu mi-e dor
și azi îl stig cu firea.
Dar orișicare zi amân
şi fiecare noapte
că de se-ntoarce eu rămân
învăluită-n șoapte.
Iar dacă eu mă duc la el
voi căuta o masă
și caut bani în portofel
să cumpăr o terasă.
Nu ştiu pe unde va putea
intra durerea lumii,
dar astăzi suferința-n ea
strigă la colțul lunii.
Şi inima i s-a deschis
verde din călimară
c-o ursitoare mi-a prezis,
un prim apel spre seară.

Comentarii