Strigarea-n suferinţă
A celui ce se înneacă,
În ruga lui, la Domnul,
Smerit genuchii-şi pleacă.
- O!... Doamne,
Tu mă îndemni să ies,
Din întunericul prea des.
Dar, mă vijelesc atâtea gânduri,
Păcatele cu umbra lor
Îmi ţin aripile înfrânte
Şi nu pot să zbor!
Plouă în suflet cu tristeţe
Şi alinare nu am,
Visam la armonia lumii,
Dar, nu pot opri furtuna
Acest coşmar fenomenal.
- Fiul Meu,
Reia uşor Vocea Divină,
UŞA deschisă pe cer
Brodată pe bolta senină
E un semnal al prudenţei!...
Pregăteşte-te de ultima călătorie
pe calea-ngust-atât de lungă.
Vor veni zile înfricoşate,
Încrustarea minţii
Într-un profund fior,
Când Domnul pe cer se arată
Pe cei drepţi ca să-i despartă,
Răpindu-i pe nor.
Incet lumina caldă se va stinge
Învăluită-n marele-unic sens,
Cei rămaşi pe marginea timpului,
Din întunericul prea des,
Rămân sub norul plin de sânge.
Vor plânge toţi cu amar,
Mustraţi de conştiinţă
Ca-u trăit în zadar.
Toţi se vor tângui,
Că s-ar pocăii ...
De-ar mai avea o zi!
-->
Comentarii
Frumoasele si scumpele mele Prietene, va multumesc de atentia acordata. Fie ca pritenia noastra sa ne fie de folos si dincolo de aceasta lume! Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Minunate versuri...Felicitări!
Cu prietenie Lenuş