Ține-mă de mână unică poetă
și arată-mi propiu-ți anotimp
cu metafore de poezie certă
ce îmi dau prilej ca să te simt.
Scrie-o poezie pentru nemurire
ilustrându-ți propiul simțământ
cu pasinea-ți ce desigur știe
cum să cucerească al meu gând.
Ține-mă de mână dacă mă dorești
cu speranțe unice de nedescris
cu priviri de curcubeu ce-adună
clipe de iubire și de vis distins.
Dansul tău să fie dans de libelulă
grațios și fără clipe de sfârșit
dans de Muză ce-ncontinu adună
freamăt dulce pentru cel iubit.
Ține-mă de mână unică poetă
și mă-ncântă cu a ta privire
lasă-ți trupul să-și arate mersul
mlădios și fără de oprire.
Dă-mi sărut de buze însetate
și primește înapoi sărutul meu
magică acțiune de iubire
între noi doi... eu și tu... tu și eu...
Vladimir Nichita / Australia.
01/04/2019
-->
Comentarii
Mulțumersc pentru apreciere și comentariu, prietenă Lenușa !
Superbe versuri...Felicitări!
Mulțumesc pentru apreciere, prietenă Agafia !
Mulțumesc pentru apreciere, prietene Plătică !
Mulțumesc pentru apreciere, prietenă Dorina !
Mulțumesc pentru apreciere, prietene Ștefan !
Mulțumesc pentru apreciere, prietenă Maria !
distanța... da, este distanță
dar găndul, este mâna mea -
gândul tâu , este-a ta mână
deci le putem împreuna...
fără acțiuni ce-s temporare
sau rețineri fără rost -
doar faine clipe literare
cum altele nu au mai fost...
în palmele împreunate
avem metafore de Univers -
atingeri foarte, foarte calde
care nasc eternul vers...
DORINA !
Te-aș ține și eu, dacă distanța
Nu s-ar încurca în gânduri pure
Și-ar clădi, în taină, prin balanța
Rimelor, versuri... imature?!