inepţiile golului din noi
drum de osândă urcă pelerinii,
prin ochiul meu bolnav de-atâta viaţă,
căzut din coama zeului bătrân
sunt un naiv cu suflet de păgân
ce spală-n albii oase de leproşi;
din orologiu vechi cade rugină
îngerii cântă din flaute de argint,
un călău recită din biblie,
visând la eternele duminici din rai,
vântul toamnei linge praful
de pe coamele statuilor învechite,
o femeie mângâie coarnele deavolului,
donjuanul academiei lirice,
Nichita taie luna şi face din ea litere
din care ţese cuvinte de vis,
el se ascunde într-o gravură
pe unde zboară fluturi de sidef,
aşa e lumea, iubito, are câteodată
miros metafizic, motanii lui
Emil Brumaru cântă în fotografii
la flaut iar fluturii lui rod mereu
la dantele de pe poalele femeilor
rătăcite, mopetele lui Ivănescu
îşi ascund dorinţele intime
într-un fond bancar psihologic
depus la Banca sentimentelor,
dacă priveşti abisul din spate
cu ochii minţii e imposibil să nu
cazi într-un plictis ivorin
de zădărnicie care stârneşte
toate furtunile din sufletul nostru…
miercuri, 19 august 2015
-->
Comentarii
Mulţumesc Mihail Toma pentru ilustrare.