Inerţia gândului

Pentru mine poezia este adevărata maşină
a timpului Scriu şi devin contemporan cu
lumea Scriu şi ajung coleg de suferinţă cu
Dumnezeu Tac şi apocalipsa aproapelui mă
invadează Zâmbesc şi inima gângureşte iar
ca un nou-născut Suflete ia-mă-n braţele tale
infinite Urmează marele salt Sunt copil totuşi
s-ar putea să-mi revin
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->