De dincolo de zidul luminii
prin porţile iubirii
străbătând cupola albastră
ca trilul păsării măiastră
coboară o dulce simfonie...
Oare, ce să fie ?
Tainic, pe lângă candelele sfinte
se văd şi se aud dulci cuvinte
de jos, mulţime urcau
unii pe alţii se chemau,
se aşteptau, se sărutau.
Îngerii cu oamenii
se îmbrăţişau
într-o sfântă şi tainică iubire .
Îşi povesteau ceva,
despre o fericire !
Dar, de ce, oare,
o fi la ei atâta sărbătoare ?
Pe undeva rămaşi, pe pământ
şi oameni oribili : muţi
răi, atei şi foarte sluţi !
Şi nu puţini erau
ci, foarte mulţi !...
Se tânguiau din zori şi până-n seară
cum a pierdut a Cerului Comoară.
Cu suspinne lăcrimând
se întrebau adesea, murmurând
« De ce ne-am lepădat
de Iisus, Domnul Cel Adevărat?!!... »
Stăteau în agonie
ca într-o noapte cenuşie
încremenită în suspin,
aşteptând cu resemnare
marele Răspuns Divin.
Cei rămaşi în întunericul păcat,
cei ce plângeau neîncetat,
erau « ei »,
ignoranţii...
de Iisus Cel Înviat.
-->
Comentarii
More Flowers Wishes Comments