INGRID-ACASĂ 2 -continuare
În timpul reparațiilor la casă, fiind mai mult în sat, am avut ocazia să regăsesc cîteva prietene din anii tinereții ce locuiau în Săliștea.Aceasta s-a întîmplat grație fratelui meu Haralamb.El locuiește în sat cu soția sa și cum ieșeam adesea împreună în localitate sau la Vedea pentru diferite treburi sau cumpărături,procurat materiale pentru lucrări,mergem și în vizite pe la cunoștințe.Așa m-am regăsit și cu vechi prietene din tinerețe.
Una e Adriana,e căsătorită cu George, veche cunoștință și el,de fel din satul Govăra. Ne cunoștem de când eram toti tineri.Eu eram prietenă bună cu Adriana în zilele de sărbători mergem la hore, la Săliștea sau la Govăra în grup,și cu alți prieteni ai nostri ,de atunci. George fiind indrăgostit de Adriana îi era mereu pe urme, pe atunci.Așa l-am cunoscut eu.Fiind iubire mare între ei au sfârșit prin a se căsători.Azi au copii mari și sunt o familie frumoasă.Înt-o zi, cînd ne întorceam de la Vedea eu și Haralamb, el fiind bun prieten cu George, deseori merg împreună la bar la o bere,ne-am oprit pe la ei,eu nici nu știam că e vorba de ei,pierzînd contactul de mulți ani nu mai stiam unde locuiesc.Câteodată o făceau lată,el cu Haralamb, fiind prieteni, cum făcuseră cu o seară în urmă.
Adriana a fost plăcut surprinsă văzîndu-mă și eu deasmenea. Ne-a invitat la o cafea, era și ocupată cu făcutul gemului din prune, avea pe pilostrii sub șopron tuciul mare, unde fierbea gemul. A făcut cafea și am început să vorbim despre noi, ne-am amintit de timpurile din tinerețe,despre situația actuală despre copiii nostri i-am povestit cum e viața departe de casă,din experiența mea.În scurt timp apare și George însoțit de Haralamb, arăta cam obosit și fața îi era șifonată, ca după un chef.Mă salută și se adresează nevestei sale cu miere în glas:
-Pot avea și eu o cafea tare, nevestico?întreabă el cu voce răgușită de la țigări, cum am dedus din discuția ce a urmat:
-Aaa vrei cafea?Nu ți-a trecut mahmureala încă bărbate? îl întrabă ea încruntîndu-se,apoi se adresează lui frati-meu ce surîdea în felu-i caracteristic, în acelaș timp mai punând pe masă două cești mari și le umplându-le cu cafea din filtru:
-Ascultă Haralamb, și tu cînd ești mahmur te duci diminețile devreme în grădină ,te așezi pe scaun fumând și stai să admiri prazul din răzor cum crește sau ceapa pusă de Lia așa cum face George al meu?întreabă ea cu ironie.Haralamb îi răspunde surîzînd strîmb:
-Eu sunt mai al dracului: bat din picior și cu pumnul în masă, și Lia vine și mă pupă până mă calmez că altfel știe că fac rău la supărare!George așa face, se duce și admiră prazul tău cum crește? întreabă el rîzînd.
-Ești romantic George, îți place natura!i se adersează el lui George bătîndu-l pe umăr amical în timp ce acesta din urmă soarbe tăcut , un pic morocănos din cafea.După grimasă cred că mai suferă încă de migrenă. Încearcă să zîmbească la glumele lui Haralamb pe sub mustața neagră în formă de oală, însă pare cam fără chef, nu e unul ce se dă la băut în toate zilele el și aseară a cam exagerat. Adriana îl privește un pic îngrijorată zicîndu-i:
-Te doare capul George,merg să-ți aduc o aspirină! Mi se adresează apoi invitându-mă să-mi arate casa ei și eu o urmez. Trecînd pe lîngă Haralamb îl amenință cu lingura mare de lemn pentru mestecat în tuciul cu magiun zicîndu-i răstit:
-E numai vina ta,Haralamb, tu l-ai îndemnat pe George al meu la băutură, te cunooosc eu! Îmi vine să rup linguroiul pe spinarea ta!
-Eeee Adriana, ia plăcut și lui, el m-a dus pe mine la bar,el m-a corupt, nu eu pe el!Ea se întoarce cu privire întrebătoare către George al ei cu linguroiul mereu în mînă:
-Așa e George?zice ea cu ton contrariat,atunci ai merita și tu vreo două din astea, uite în ce hal ești!
-Hai,hai nevastă, adu-mi aspirina,aratăi casa Ingridei, pune lingura la locul ei, că-ți dau eu altceva ție!zice el un pic mai înviorat.
-Ea îl privește contrariată,pune lingura pe masă apoi pleacăm împreună în casă.Adriana caută aspirină într-un dulap suspendat pe perete în holul mare, de unde se intră într-un salon frumos, cu mobilă din lemn lucrată de soțul ei care de meserie e tîmplar.Se vede că-i place meseria, căci mobila era mesteșugit lucrată.Avea o bibliotecă nu prea mare, cu bar pe un perete întreg, barul era pe colț;pe celălalt perete, în tonuri de maron închis,la fel cu barul și biblioteca era o vitrină cu policioare cu un grilaj din sipci subțiri ,ușor curbate,pe policioare erau rînduite căni din ceramică cu motive,florale, și farfutii de ceramică, cîteva foarte frumoase, de Horezu. Mi-a explicat Adriana că le cumpăraseră, în timpul unor excursii la Bran. În salon, mai era o canapea din lemn curbat făcută tot de George și 2 fotolii la fel. Canapeaua și fotoliile erau acoperite cu pleduri din lînă de culoarea untului cu bordură maron cu negru și roșu, cu desen național.Fotoliile încadrau o măsuță joasă de aceeaș culoare cu mobila, ovală cu picioare curbate,pe masuța și pe mobilele erau acoperite cu mileuri din macrame. .Tot din holul mare se intra în alte 2 camere, dormitoare.În fundul holului era scară de lemn masivă, ce urca la etaj,sub scară era o baie.Alături de salon, era bucătăria cu mobile din lemn de culoare mai deschisă, cu corpuri suspendate,o masă, chiuvetă aragaz și o sobă cu plită. Celelalte camere ,erau dormitoare, unul pentru fata lor,și deasupra nu era încă terminat decît o cameră pentru băiat. Erau si acolo 3 camere un hol mare cameră de baie și în partea de la stradă din hol ,se iesea într-o terasă.În fața casei către drum, era pus pietriș, în fața garajului ce era lipit de casă deasenenea, din casă se ieșea pe o potecă din bordură ,din marginea bordurii începea gradina cu flori și cîțiva arbuști de pin, tufe de trandafiri roz ,roșu și alb, mărgineau gradina de jur împrejur;către spatele casei era grădina de legume și mai în spate, cîteva jioarde de vie și pomi de fructe. Se zărea de pe terasă, un păr cu pere văratice cu crengile proptite, mai ,mai să se frîngă sub greutatea roadelor, Adriana pusese o fructieră plină din acele pere, frumoase și foarte bune, pe masă, dinaintea noastă și piersici roșii tot din pomii lor.După ce mi-a arătat casa, am coborît amîndouă, ea ducînd cu sine aspirina pentru George.În timp ce noi ne apropiem, ea îi întinde aspirina și o cană cu apă soțului său,Haralamb i se adresează compătimitor lui George:
-Ți-ai cam făcut de cap aseară George! El surîde și-i răspunde ironic:
-Tu nu?apoi ,schimbă subiectul. Eu venisem la sugestia lui Haralamb, să vorbesc cu George, pentru a comanda uși și ferestre noi pentru casă,el era de meserie tâmplar. Am căzut de acord ca George să vină să măsoare ușile și ferestrele acasă la mine, ca să mi le facă el. Am mai discutat un timp, după care ne-am luat la revededere cu promisiunea să ne reîntîlnim în curînd apoi am plecat acasă.Se apropia ora prînzului, și trebuia să pregătesc prînzul pentru cei 2 mereriași ce-i aveam la lucru.M-am apucat imediat de pregătit, la ora prînzului am reușitsă fiu gata cu tot ce trebuia cînd au venit oamenii la masă.După prînz, eu m-am dus în casă, am mai stat un pic cu părinții mei de vorbă apoi i-am lăsat să se odihnească. Tata nu se simțea prea bine,din păcate avea probleme de sănătate.M-am retras și eu în cameră la mine și am aprins televizorul, am mai pus ordine în lucruri ,apoi m-am cuibărit în fotoliu cu o cană de cafea fierbinte alături pe măsuță și am început să rasfoiesc un album cu poze din anii de liceu.Răfoind alene filele albumului,dintre coperțile sale încet,încet încep să-mi reînvie în minte frînturi de viață trăite, chipuri de prieteni, momente ce existau adormite în cotloanele minții.Era suficient să scutur un pic pulberea vremii ce se depusese peste ele,și se trezeau imediat din amorțirea lor, răsărind pe bolta minții mele, vii animând avalanșe de imgaini,decoruri și chipuri tinere pline de viață.Unele, chipuri nespus de dragi de prietene sau prieteni, altele de mai puțin prieteni, căci omul întîlnește pe drumul vieții sale oameni de tot felul ,eu nefăcînd o excepție.Am rămas cu privirea pironită pe o frumoasă fotografie în grup. În poză eram eu, fratele meu Gioni,Ilinca o foarte bună prietenă a mea din anii de liceu și cam de aceeaș vîrstă cu mine,și sora sa mai mare Martina, pe care noi o chemam Tina. Poza era făcută în grădina cu flori în fața unei case mari veche, casa unde noi toți protagoniștii din poză stăteam în gazdă pe atunci.
Continuare-de Giurgiu Maria.
-->
Comentarii
Darul povestitorului la cote ridicate... Un bun narator în faţa căruia mă înclin