INGRID-ACASĂ
Am fost întîmpinată cu bucurie mare de ai mei și am simțit cum fericirea revederii mi-a spulberat tot dorul de ei si toate suferințele si tristețile din acești ani petrecuți departe de copiii mei și de toată familia, lăsând loc doar pentru bucuria de a fi din nou acasă în mijlocul lor.Ne-am petrecut acele cîteva zile cît au fost copiii acasă minunat. Am vorbit de toate cîte se mai întîmplasera acasă,eu le-am povestit pe îndelete despre oamenii și locurile pe unde m-a dus viața. Am ascultat cu sufletul srîngîndu-se de regret că la unele momente din viața lor eu nu fusesem prezentă, le auzisem deja la telefon însă pentru mine nu era suficient, le pierdusem. M-am consolat cu surâsurile lor smaliante, cu optimismul tineresc cu care treceau cu naturalețe peste acele detalii, ei erau mulțumiți de ceea ce aveau fiecare de la viață, și acest lucru mi-a redat și mie optimismul și eram mulțumită în sinea mea văzîndu-i astfel. În fond asta e ceea ce contează cu adevărat.Mi-a venit în minte o vorbă mare care sigur o auzisem sau citisem cîndva”Nu privi înapoi cu regret la anii ce-au trecut,/privește fericit filele albe nescrise din cartea vieții,/Ce pentru tine rămân.”Nu-mi amintesc cine le-a spus,știu însă că e un mare adevăr și un lucru demn de urmat.
Duminică seara, copiii au plecat fiecare la rosturile lor,a doua zi mergeau toți la serviciu. Eu am rămas acasă la țară cu părinții.Aveam și eu planurile mele pentru viitor, trebuia să încep să-mi aranjez locuința.Aveam o casă cu o verandă în față, ce de cînd trăia bunica mi-o destinase mie, drept moștenire, ca de altfel fiecaruia dintre noi frații ne era destinat cîte ceva de la părinti sau bunici. Tata mai făcuse și el cîte ceva la ceea ce deja exista. Mi-a cedat acea casă mie, trebuia însă să intervin cu îmbunătășiri ca să o fac locuibiă și eu deja aveam în minte să mă pun pe treabă cît voi sta acasă. Am angajat cîțiva meseriași de prin satele vecine,și de la noi și au început să pună la punct lucrurile.Au durat lucrările vreo 2 luni cel puțin. În acest timp am avut destule de făcut însă făceam cu multă bucurie,nu era ceva de lux însă era vorba de casa mea, mai bine zis de noua mea locuință și acest lucru îmi dădea un sentiment de siguranță ce aproape îl pierdusem după proces.Î-mi revenise mie la proces și un teren ce-l cumpărasem în timpul căsătoriei cu o casă veche nelocuibilă tot în sat însă am hotărît sa mă ocup pe viitor doar de teren, casa nu aveam posibilitatea să o refac cel puțin pe moment.Intenționam ca după cîteva luni cînd voi termina de construit și baia și camerele, să plec din nou la muncă în Italia. La acea dată țara noastră intrase deja în Comunitatea Europeană și era bine că eu puteam să lucrez cu contract fără să mai fac cerere si să aștept vreo sanatorie ca să păt obține un contract legal de muncă.
Pe timpul cît am stat acasă,am început să-mi regasesc vechi cunoștințe să mă reintegrez vieții de la țară, mă simțeam în formă și nu-mi lipsea entuziasmul. La sfîrșit de săptămînă plecam la oraș ,în vizite la copii.Fata mea deja dorea să stau mai puțin la țară și mai mult pe la ea.Nu era însă o problemă, aveam timp și mergem pe la copii des.Începusem să prind gust pentru astfel de viață și timp să mă plictisesc nu aveam.
Cînd lucrătorii mi-au terminat de construit soba de teracotă și lucrul în camere,eram deja sătulă de așteptare și cu toată frenezia m-am apucat de facut cutrățenie și de aranjat mobila în camere. Era trecut de jumătatea lui noiembrie cînd am făcut prima dată focul în soba nouă și am putut să petrec prima noapte în casa mea. Pînă atunci dormisem în casa părinților ce se află în aceeaș curte vizavi de a mea. Mai sunt încă lucrări de făcut la verandă ,de refăcut încă o cameră însă atît cît am reușit să fac î-mi dă posibilitatea să locuiesc în condiții bune . Am acum baie, două camere de locuit, veranda e închisă bucătăria e una penru toți în prelungirea casei mele. însă eu țntenționez să refac a treia cameră pe post de bucătărie mai tîrziu. restul voi face pe parcurs.
Continuare-de Maria Giurgiu.
-->
Comentarii
O poveste în care exişti este una adevărată. Surâs şi lumină, autoarea dă viaţă personajului său. Ingrid...... ce frumos nume!
Mulțumesc de popas doamna Mimi!Cu drag și multă prețuire,Maria.
Mulțumesc de popas doamna Lenuș! Cu drag și prețuire,Maria.