INGRID- LIA ȘI CIUFU
Zilele se scurgeau, încet pentru mine ,trecusera trei săptămîni de când începusem lucrările de renovare la casă și eram destul de entuziasmată văzînd că pînă la urmă lucrurile prind contur însă eram destul de ocupată. Erau destule de făcut,plecam după materiale, trebuia să urmăresc lucrările îndeaproape mai cu seamă cele penru baie.Apă curentă nu există pe la noi și baia se alimentează de la puț. Eu am dorit să o fac după noile standarde.Am cumpărat o fosă biologică și mereseriașii nu mai făcuseră niciodată astfel de baie cu fosă biologică. Erau oameni dintr-un sat vecin și cei mai buni ce există pe la noi în meseria lor.A trebuit să urmăresc schema din manualul de instrucțiuni să le spun eu pe unde să pună tuburile cum să facă groapa și să îngroape fosa. Eu din păcate nu-s expertă în instalații sanitare din contră și-mi lipsea tare mult un sfat de la cineva care construise o astfel de baie adaptată la condițiile din satul cineva competent. De unde să-l iau ,că nu am găsit niciunul pe la noi, eu eram prima care și-a pus mintea să facă baia astfel, inspirată de la occidentali , cu fosă comandată pe internet de la o fabrică de la Vîlcea.Am avut belea mare cu făcutul băii pe capul meu ,vreo două săptămîni. Curtea era plină de săpături și șanțuri pentru canalizare, că părea un cîmp de luptă plin de tranșee. Eu eram de o ignoranță totală în materie de construit băi și meseriașii mă întrebau pe mine pe unde să pună tubul de iepurare a apei din fosă.A trebuit să citesc manualul să văd mai întîi ce e acela.Ei mă sfătuiau să fac așa cum au făcut și alții din sat,o groapă. Văzusem deja cum vroiau și nu eram de acord,căci era destul de rudimentar și neecologic.Fosa e făcută astfel că corespunde normelor europene și doream să o pun, mă informasem în privința aceasta și-îmi convenea era potrivită pentru băile ca aceea a mea .Eu cumpărasem deja fosa, astfel că le-am spus clar că trebuie să o pună .În cele din urmă au făcut-o. Funcționa bine,pînă a venit iarna cu multe ploi și apele meteorice din sol ,intrau în tubul de iepurare îngropat în partea din deal a casei,se întorcea în fosă,de acolo în baie.A trebuit să aștept timpul bun, să fac modificările cuvenite, să schimb direcția scurgerii , am făcut un puț de cîțiva merti adîncime cu sraturi de piertiș cu pereți din beton găurit cu gură de scurgere în parea joasă a terenului să se iepureze apa acolo înainte de ieșire și bineînțeles am săpat alt șanț schimbînd direcția tuburilor,tubul de iepurare l-am tăiat, suspendîndu-l și am pus tuburi negăurite pînă la puțul cel nou de iepurare După aceea nu am mai avut probleme și funcționează bine,slavă Domnului!După terminarea băii m-am mai liniștit și am avut mai mult timp să mă dedic lucrurilor mai plăcute.Era către sfirșitul lui septembrie cînd am terminat cu construirea băii.Era și timpul de făcut conserve ,de pus murături și făcut gem de fructe,și dulcețuri.Am făcut înpreună cu mama din toate acestea și am pus în cămară, am mai dat și la copii cînd mergeam să-i vizitez la sfârșit de săptămînă.
Serile mă retrăgeam în cameră cînd ai mei mergeau la culcare.În unele seri mergeam la fratele meu ce locuiește în apropiere și petreceam serile cu el și Lia soția sa.Vizionam vreun film sau altceva.Haralamb are o pasiune pentru emisiunile despre natură și animale sălbatice,și priveam împreună aceste emisiuni pe Național Geographic sau alte canale preferate de el,în acest timp ne povesteam de toate, cîte-n lună și stele. Eu le povesteam de prin Italia unde îmi petrecusem ultimii ani ei imi povesteau despre viața lor, despre cîinii lui Haralamb, că are vreo 3-4.Dintotdeauna el a iubit aceste animale,e un hobby al său. Lia se ocupă de cîțiva ani de cînd a rămas făra serviciu cu creșterea aninalelor;are junci ,are și vaci, păsări și vreo 2 porci. Iubește animalele și a îndrăgit această ocupație deși nu-i ușoară.Primește și ceva bani de la stat pentru că crește vaci și viței și se descurcă cu ce cîștigă Haralamb cu munca de tinichigiu și cu ce cîștigă de pe urma animalelor. Copii nu au.Lia e o femeie cu un suflet bun, e harnică și e o plăcută companie de discuții. Nu –i tipul de femeie prea vorbăreață sau bîrfitoare ori pusă pe harță. E brunețică cu ochi frumoși mari căprui si blînzi, slăbuță și de înalțime în jur de 1,70,părul negru.Haralamb, din contră nu-i tace gura decât cînd doarme sau când e singur.E mereu pus pe harță provocator însă cu ea se poartă frumos .O alintă mai ales cînd î-și dă seama că a greșit.Cînd vede că Lia îl privește lung fără să zâmbească deloc și fără ai răspunde un cuvînt la orice ar zice el la glume, și alinturile sale cu care caută să se facă agreabil realizează că a călcat iar în străchini, greșindu-i cu ceva Liei. De obicei ea e bună cu el nu se supără așa cu una cu două,cînd o face înseamnă că e pentru un motiv întemeiat . Nu se ceartă cu el niciodată, doar îl fixează cu privirea ei făra răutate,însă încruntată și nu-i răspunde un cuvînt iar Haralamb atunci intră în criză. Zice de toate,și reproșuri ridică vocea după care începe cu vrăjeli; o pupă o mîngie ,pînă nu-i vorbește Lia iar,nu are liniște.De obicei el nu dă la animale,nu rânește,însă când vrea să reintre în grațiile Liei face și excepții. Are și el punctele sale slabe.
Într-una din seri, după cină ,merg acasă la ei și priveam împreună la televizor un documentat despre păsări de pradă,printre altele, uliul.Era și Lia,motanul ei gri cu dungi î-i torcea pe marginea fotoliului în timp ceea îl alinta mîngîindui blana moale și lucioasă. Atunci Haralamb îmi zice în contextul discuției noastre despre pasări răpitoare:
-Crezi că uliul poate fi domesticit și dresat Ingrid?Îi răspund:
-Dresat poate însă nu-i ușor,domesticit însă...nu cred.
-Întreab-o pe Lia că ea are un uliu a l ei, care vine și i se așază pe umăr și-i mănâncă din palmă fără să-i trebuiască mânușă ca la dresorii ăștia.La tv.se vorbea tocmai că pentru a dresa aceste păsări e necesară o mânușă căci sunt agresive.Lia începe să-mi povestească ,surîzătoare:
-Hmm da Ingrid,e adevătat, îl cheamă Ciufu.Eu l-am gasit la muchea Gemenii cînd am dus vaca la păscut.Era cu aripa ruptă, abia mai mișca, l-am luat și l-am pus în bluza mea de trening, așa l-am adus acasă.I-am dezinfectat rana, că eu cred că fusese împușcat de vreun vînător i-am făcut niște atele și l-am pansat.Îi dădeam apă și mîncare , și l-am ținut mai mult de o lună în colivie pînă s-a vindecat. Cînd și-a mai revenit, mă jucam cu el ,i-am pus numele Ciufu și după puțin timp, cînd îl chemam astfel el înțelegea și venea imediat pe mîna mea. La început am folosit o mînușă că mă temeam de ciocul lui, îl puneam pe umărul meu și fiind rănit ,îl mîngîiam, am început să-l mingîi de obrazul meu și el după aceea, cînd îl puneam pe umăr, se punea singur cu capul lipit de obrazul meu. L-am dus și la veterinară de i-a văzut aripa, fusese ruptă, mi-a dat o alifie să-i pun și a durat mai bine de o lună pînă i-a trecut . După ce s-a vindecat aripa îl puneam pe mînă fără mînușă și nu m-a ciupit nici măcar o dată. Cînd Haralamb în schimb încerca să întindă mîna să-l mîngâie începea să țipe la el și l-a ciugulit destul de rău. Dacă încerca el să se apropie de mine și Ciufu era pe aproate țipa la el ți sărea să-l ciugulească, nici măncare nu vroia de la el, doar de la mine , îmi povestește Lia rîzînd. Haralamb se certa cu el și țipa și el la Haralamb încercînd să-l ciugule. Cînd a putut să zboare l-am lăsat liber, mă temeam că se ia de găini, îl certasem de cîteva ori cînd era rănit și-l învățasem că nu trebuie să le atace.Ei bine,el a înțeles și nu a mai încercat, și de cînd e în libertate, deseori vine pe crengile dudului din fața casei și mă strigă în felul lui iar eu ies, îl chem-Ciufu ! Atunci el vine în zbor, se pune pe umărul meu și își lipește capul de obrazul meu, eu îl mîngîi după care îl las să plece.Vine destul de des.Eu nu mă mai miram prea mult căci cunoscînd-o pe Lia cum vorbește cu animalele sale și le îngrijește cred că animalele înțeleg cel mai bine sufletul oamenilor ,din instinct. Așa și cu Ciufu, uliul Liei cum îi zice Haralamb. El susține că Ciufu e gelos de aceea țipă la el și îl ciugule când îl vede că se apropie de Lia.
Va urma-de Maria Giurgiu.
-->
Comentarii
Vă mulțumesc frumos, doamna Rodica Nicoleta de popas și susținere! Cu mult drag și prețuire,Maria.
Citesc din nou cu aceeaşi mare plăcere din scrierile dumneavoastră. Haralamb, Lia, un echilibru perfect... Iar Ciufu pare să fie acum balanţei...