Un infinit infirm, anost, banal,
STatic şi cast... în boluri de cristal...
Un infinit pliat către niciunde
Ne strigă şi ne cheamă, ne ascunde.
Suntm vulcani, lumini, luciri de stele,
Subtil, acelaşi infinit ne cere
Eternităţii, hrană să-i aducem
Şi neuitarea timpului s-o plângem.
Când timpul se măsoară-n ani-lumină,
Când trupul lumii - lut de arginină,
Se scutură în ploi interstelare
Şi orbiteazăsufletele goale,
Când nu-s decât o mână de cenuşă
Cele ce-au fost, doar tu îmi baţi la uşă,
Un inifinit infirm, anost, banal,
Static şi cast... Din bolul de cristal,
Printre vulcani, lumini, luciri de stele,
Zăreşti de-acum şi umbra fiinţei mele,
Atât de slut şi aspru creionată.
Atât... Şi alte timpuri ne aşteaptă.
-->
Comentarii
Spaţiu, timp, mişcare,
nimic din acestea nu doare
deşi sunt infinite,
nu au viaţă şi minte!