Iau o foaie de hârtie și vreau să o mototolesc,
Și în viața mea niciodată pe cineva să urăsc,
Vreau repede să o îndrept dar eu nu mai pot,
Nu-mi place mie al ei trist, gălăgios zgomot.
i
Inima tu când crezi că este o foaie de hârtie,
Nu își mai revine la viață repede se împrăștie,
Toți se adăpostesc supărați în cabana inimii,
În care se odihnesc in timp toate ploile vremii.
Îmi plac oamenii cu inima liniștită și curată
Dar nu-mi place privirea care este infumurată,
Nu las ușa inimii mele deschisă la intamplare,
Am cheia întotdeauna ascunsă în buzunare.
Omul frumos rămâne în viață in sufletul meu,
Dar nu-mi plac oamenii care au și mult tupeu,
Restul sunt pentru mine și simpli cunoștințe,
Mulți ascund in sufletele lor murdare dorințe.
Și chipul omului în viață mereu îmbătrânește,
Dar cu inima curată toată viața el mai trăiește,
Numai inima rămâne in iubire și neschimbată,
Atunci când și iubirea este la o poartă curată.
-->
Comentarii
Frumoase versuri