Inocenţă strivită
( gândurile unei minore )
nu ştiu
cum ai pătruns în primăvara mea
brută cu chip de om
aveam doar câţiva muguri prinşi pe aripile-mi
ce nu cunoşteau înălţimile
nu ştiu
când ţi-ai pregătit cuţitul
l-ai adâncit strivindu-mă
muşcai cu poftă câinească
îţi îmbăiai dorinţele în râul ochilor mei
ai aruncat peste mine toamna
fără să mă bucur de vară
mi-ai lăsat veninul ce-ţi clocotea în inima-ţi crudă
în timp ce-ţi adunam rodul
îmi desfrunzeai visele-mi curate
din florile ce mi le-ai rupt
ţi-ai mai prins o cunună
a câta
nu ştiu
ai privit în urmă
simţeam tristeţea albului
ce-mi cuprindea trupul
în singurătate
eşti liber
nu ai discernământ
ca să-mi înţelegi
Drumul Golgotei
-->
Comentarii
Doamnă Mariana, am pornit de la un caz real pe care îl cunosc de ani de zile, revolta mea adâncindu-se acum, când cazuri asemănătoare se înmulţesc pe zi ce trece....
Vă mulţumesc din suflet pentru comentariu şi alăturare !
Admiraţie,
Mulţumesc, Lenuş, aprecierea ta mă bucură!
Preţuire,
...un fapt dureros din viata unor tinere, cand varsta inocentei este curmata brusc, trimitandu -le pe un Drum al Golgotei nemeritat...
Ati surprins cu o delicatete rara...durerea,suferinta, neputinta,tristetea
reverenta dna Elena!
Minunate versuri!
Mulţumesc, doamnă Eugenia!
Cu mare drag ti-am asteptat si primit vizita! Multumesc pentru comentariu!! Ma scuzi, am probleme cu calculatorul, nu-mi bate diacriticile!
Admiratie,
Uff, Elena, dacă ai şti câte stări m-au trecut citindu-ţi versurile...
Un text fabulos plin de fior poetic.
Felicitări!
.
Aurora, preţuire şi admiraţie
Domnule Muntean, imagine sugestivă aţi ales... mulţumesc mult!
Domnule Dan Sprincenatu, Este greu Drumul Golgotei, puţini ajung acolo, ducându-şi crucea...
Mă bucură trecerea şi vă mulţumesc mult!
Admiraţie,
-
1
-
2
de 2 Următor →