Însingurare

Bobițe de speranță sub ploape mi se strâng

Suspinu'-nchide ochiul ca-n suflet să le întorc,
Se duce tinerețea și clipele îmi plâng
Pe firul de clepsidră în care-amar se torc.

De ce însingurarea mi s-a semnat în suflet
Iar literele-i ard mai tare zi de zi, 
De ce-a intrat tristețea și dincolo de zâmbet
Mă tot lovește-n coaste cu lacrime târzii?

De ce amărăciunea în ochi îmi pune umbre
Iar buzele de fragă dulceața şi-au pierdut,
De ce mă înconjoară stoluri de gânduri sumbre
Și-mi ciugulesc iubirea ce-n palme mi-a crescut?

De ce m-ascund de lume sub masca veseliei
Când sufletul se frânge sub tăceri prea ușor,
Când încolțește-n mine sămânța nebuniei
Sub semnătura-ncinsă a-iubirilor ce mor?

Când întrebări, pe vise, își varsă tot veninul
Și nu găsesc răspunsul nici dincolo de cer,
Mă-nchid încet în mine și cupa cu pelinul,
O sorb însingurată în amintiri ce pier..

de Gabriela Mimi Boroianu
03.10.2014
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 55 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 55 minute
reflexii în sclavie (cybersonet CMXV) prin Cronopedia
Acum 55 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->