Bobițe de speranță sub ploape mi se strâng
Se duce tinerețea și clipele îmi plâng
Pe firul de clepsidră în care-amar se torc.
De ce însingurarea mi s-a semnat în suflet
Iar literele-i ard mai tare zi de zi,
De ce-a intrat tristețea și dincolo de zâmbet
Mă tot lovește-n coaste cu lacrime târzii?
De ce amărăciunea în ochi îmi pune umbre
Iar buzele de fragă dulceața şi-au pierdut,
De ce mă înconjoară stoluri de gânduri sumbre
Și-mi ciugulesc iubirea ce-n palme mi-a crescut?
De ce m-ascund de lume sub masca veseliei
Când sufletul se frânge sub tăceri prea ușor,
Când încolțește-n mine sămânța nebuniei
Sub semnătura-ncinsă a-iubirilor ce mor?
Când întrebări, pe vise, își varsă tot veninul
Și nu găsesc răspunsul nici dincolo de cer,
Mă-nchid încet în mine și cupa cu pelinul,
O sorb însingurată în amintiri ce pier..
de Gabriela Mimi Boroianu
03.10.2014

Comentarii
Mă ascund în mine sub masca veseliei!
Da!!!
Superbe versuri!
Lecturat cu mult drag. Foarte frumoase versuri.