Interior

lîcrămioare(Foto de aici)
Dacă ai ști
să îmi citești în suflet,
te-ai pierde în infinitul
dragostei de tine.

Înspăimântat,
ai fugi de tristețile mele
ascunse sub zâmbete false,
încrustate în măști.

Lacrimile,
strânse-n snop de neliniști,
ar năvăli nebune, în ropote
de ploi nesfârșite.

Și n-ai mai ști
dacă sunt absolutul iubirii,
sau o întâmplare fără nume,
răpusă de dor.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Vă mulțumesc. Sunt onorată!

  • Și n-ai mai ști
    dacă sunt absolutul iubirii,
    sau o întâmplare fără nume,
    răpusă de dor.

    Superb!

  • .../ Înspăimântat,/ ai fugi de tristeţile mele/... deosebit poem!

  • Profunzime,originalitate,adevar intr-o cugetare metaforica ! 

  • Vă mulțumesc, onorată!

  • Intr-adevar o poezie cutremurator de frumoasa, incarcata de sensibilitate si armonie... chiar si ploile de lacrimi parca le aud in gand, toate-s ireal expuse in al tainelor cuvant...Fermecator! 

  • Mulțumesc, doamna Lenuș!

  • Minunate versuri!

Acest răspuns a fost șters.
-->