în hainele cântecului
de fluier
însămânțăm
gândul bun
revigorant
escaladând
muntele interior
gândul
încearcă în foc
răbdarea
înclinare
spre celălalt-
răbdarea și iertarea
îmbracă sufletul
în lumină
călătorind
pe mări zbuciumate
luminile ademenitoare
ale sinelui
sălbăticesc firea
tot mai multe
ceasuri digitale
asprimea firii se adânceşte
în teama
de a nu atinge țărmul
la țărm
măslin roditor-
cel în toate puternic ca un leu
l-a cunoscut pe
cel cu totul milostiv
2
nevindecat de iuțime
soarele
sfărâmă
între degetele de piatră
lumina
până nu începe să bată vântul
fiecare
să se întoarcă către sine
pentru a nu fi învăluit de
întunericul cel mai din afară
3
Ghidușii
Printre maci gențiane ciucușoare
Fiecare floare de câmp
E o clapă a unui pian cosmic
Mâinile ochilor noștri
Încântă sufletul
c-o simfonie a culorilor
-->
Comentarii