Noaptea ne aruncă multe umbre infinite,
trec printre rânduri clipele mai întârziate,
Tăcerea își despletește gândurile peste noi, .
de o veșnicie călătorim noaptea amândoi.
Prin mantia nopții o stea liniștită trece,
vântul la geamurile noastre iar petrece,
Eu sunt un drumeț ce călătoresc în viață,
îmi place Soarele mult și fug de ceață.
Noaptea în zâmbetul tău coboară liniștită,
curtea de multe petale este bine acoperită,
Primăvara revarsă multe culori pe pagini,
adun în suflet ale nopții noastre imagini.
Pe multe străzi cândva noi ne-am rătăcit,
dar în priviri mai fericite ne-am întâlnit,
Acum stelele toate se pierd în depărtare,
bate vântul pe aceeași inflorită cărare.
Vântul mângâie toți copacii mai tăcuți,
mă gândesc câteodată la anii plecați,
Sufletul printre rânduri scrise l-am închis,
știu că în viață mai am cuvinte de scris.
Într-un buchet mare de litere împletite,
de multe cuvinte dragi îmi aduc aminte,
Când noapte cu mine încet mai vorbește,
inima fericită de multe ori mai povestește.
-->
Comentarii