CE ZUMZET AZI LA STUPII
DIN LIVADĂ!
Ce zumzet azi
la stupii din livadă! –
e sărbătoare azi
la urdiniş,
albinele se-ntrec
s-adune
polen din floare
ca pe-un luminiş
şi parcă,
ascuns în mine,
ca o poartă spre cer,
iubirea s-a deschis
Văd ceru'-ntors
în iarbă şi în flori,
lumina curge
şi rămâne-n aer,
de parc-ar fi
un caier de culori,
grăbit să-nvingă
al zăpezii vaier
E-atât de simplu
viaţa s-o asculţi,
s-o vezi,
s-o simţi!
Doar când te laşi
de anotimp învins,
petalele cum ştiu
să fie-nvinse
de soare
când corola şi-o deschid
şi cum
în seară stau învingătoare
când fără teamă
ochii şi-i închid
Nu vor să-şi piardă
sufletu-n răcoare
O clipă doar
privind eu le fac zid,
apoi ele dispar –
e noapte în albastrele răzoare.
25. III. 2009
RĂSAD DE VISE
Azi nu râd,
nu tresar -
ca printr-o spărtură de cer
îmi apar visele toate
făcute răsad
pentru tine
și-n derularea lor
ca într-un fleș
abia de te văd
cum apari
cum tresari
când auzi paşii mei
legănaţi,
cum laşi cheia sub preş,
cum mă-ntâmpini cu lumile toate în tine
fără să ştii că le ai,
dar în care mă chemi şi pe mine
Şi totul devine
atât de simplu
şi-atât de măreţ
ca-n fire
unde totul învie şi-adoarme
doar din iubire
Ca pe-o haină
ne tragem iubirea pe trup,
ca pe-o taină
şi, transfiguraţi de miraj,
nu mai vedem niciun lucru în jur –
totul e-n noi,
nici chiar noi nu mai suntem
cu noi –
ne ascundem
într-un nestăvilit şi unic şuvoi
Lumina e trează
doar într-o singură stea
care încă n-a răsărit,
dar ne va aştepta
până vom construi
un cerdac într-un cer
mai aproape de ea.
29. III. 2009
NU EU SUNT VINOVATĂ DE IUBIRE
Nu eu, doar apa tulbure-i
de vină
când gânduri negre-n dragoste
se-anină
Nu eu, doar vântul cel rătăcitor
de vină e
când nu freamăt de dor
Nu eu, doar cerul
ce încurcă norii,
e vinovat
de freamătul culorii
Nu eu sunt vinovată de iubire,
doar taina ce cuprinde-ntreaga fire.
6. II. 2009
STĂTEAM DOAR
TÂMPLĂ LÂNGĂ TÂMPLĂ
Stăteam doar tâmplă lângă tâmplă
miraţi de tot ce ni se-ntâmplă
Priveam cu ochii larg deschişi,
de vraja vieţii eram prinşi
Voiam să cucerim chiar munţii
c-un nimb ivit în dreptul frunţii
Pluteam pe mare sau uscat,
trăiam viaţa doar înalt
Stelele-n ziuă coboram
şi ziua-n noapte-o adăstam
Cream castele de nisip
risipind viaţa pic cu pic
Făceam din lună un veşmânt
şi-n palmă scris-am jurământ
de sărăcie şi iubire,
ne credeam rege peste fire
Dar ce nu ne credeam cândva?
Şi-acuma unde-i viaţa ta?... 5. III. 2009
DAR TU ÎN SUFLET ÎMI COBORI
Iau cartea de filosofie
şi urc în lumile abstracte,
dar tu în suflet îmi cobori
prin foi şi literele moarte
Tot cu privirea luminoasă
şi în costumul tău cel negru,
în sufletul meu îţi faci casă
şi eşti iubitul cel integru
Am pus o pânză-ntunecoasă
pe despărţiri şi peste ceartă,
iubirea mea nu va muri,
te va găsi şi fără hartă
E-un loc înalt în univers
unde doar noi ne găsim rostul,
ne subţiem intrând în vers
şi ne e cerul adăpostul
Tu ochelarii cei de cal dă-i jos -
iubirea să mi-o simţi,
plutind ca stele în astral,
te-ascund în ochii mei fierbinţi
Eşti certăreţ, eşti arţăgos,
iubirea tu mi-ai pus-o-n cui,
dar m-ai iubit vijelios,
iubirea ta, cum alta nu-i
Iau cartea de filosofie,
dar printre litere te-ascunzi,
eşti ghem de nervi şi logoree,
eşti tot un fulger când te-ncrunţi
Aşa că nu mai am ce face,
în carte nu mă regăsesc,
mă plimb buimacă, ca pe ace
şi doar în versuri mai trăiesc
Vezi, sufletul meu se deschide
să te cuprindă într-un vers,
căci versul poate-n el închide
chiar şi întregul univers.
10. III. 2009
MI-E DOR DE GÂNDUL TĂU FRUMOS
Mi-e dor de gândul tău frumos
înscris în mine ca-ntr-o carte
şi care e vijelios,
chiar când distanţa ne desparte
Dă-mi vijelia înapoi
s-o ţin pe suflet ca pe-o rană,
iubirea ta s-o simt şuvoi,
să n-o mai las ca pe o vamă
Tu n-ai habar când dormi adânc
că eu în noapte nu adorm,
veghez cu noaptea la oblânc
cum aş cădea din somn în somn
Eu vamă vremii vreau să-i fiu
până ce n-oi muri de tot
Fii la caleaşcă surugiu -
să-mi laşi tu pentru drum un slot!
10. III. 2009
DOAR PENTRU TINE SCRIU
Doar pentru tine scriu şi n-ai habar
câtă durere se ascunde-n har
Doar pentru tine mă arunc în vers
cu sufletul cât ′naltul univers
Nu pot în frâu iubirea să mi-o ţiu
cât fără tine-i sufletul pustiu
Nici vara-n toi nu îmi mai intră-n suflet
cât stă iubirea-nchisă ca-ntr-un sipet
Nici păsările duse lin de vânt
nu cântă-n mine al iubirii cânt
O creangă înflorită, ruptă-i jos
de sufletu-ţi pornind vijelios
spre mine ca spre o ameninţare
pentru iubirea altor clipe rare
Vijelios iubeşti şi n-ai habar
iubirea s-o păstrezi ca pe-un amnar
pe care să-l aprinzi din când în când
să reînvie al iubirii cânt
ce ţine trează tainica povaţă:
aceleiaşi iubiri să îi fii viaţă. 10. 3. 2009
ÎNVOLBURAREA E DOAR ÎN ADÂNC
S-a liniştit la suprafaţă marea,
învolburarea e doar în adânc
Ca dintr-un vis îţi mai aud chemarea
şi pescăruşii aripile-şi strâng
Nu mai trimit pe aripile-ntinse
mesaje dinspre tine în amurg,
nici eu nu număr zilele proscrise
şi clipele-n surdină cum se scurg
Doar marea o păstrez adânc sub pleoape,
înveşmântată-n sute de culori
când soarele torid se scaldă-n ape
şi nu mai lasă peste ceruri nori
Lumina peste frunte să-ţi ajungă,
iubirea să-mi aducă înapoi
şi raze, care gândurile-alungă,
să ne-nlumine sufletu-n şuvoi.
11. III. 2009
CREDEAM...
Credeam că te-am pierdut pentru vecie
şi-n mine-i dorul pe vecie dus,
dar azi îţi simt prezenţa mult mai vie,
ţin capul drept, ochii privesc iar sus
Şi brusc simt cum pornesc întins spre tine,
la kilometri mii ce ne despart –
sunt doar desprindere şi zbor,
mi-e sufletul ca un hambar cu grâne
din care aurul culorii doar cobor
Ce bine-i că exişti şi am cu cine
în noaptea sufletului să m-ascund!
Se-ndepărtează ochii trişti, e bine
iubirea s-o păstrezi mereu în gând
Dezleagă-mi baierele vieţii iarăşi –
un râu de poezie să-ţi ofer
Ce bine-i când alt suflet ţi-e tovarăş
şi tu rămâi iubirii prizonier!
8. 11. 2008
TRĂIESC DIN NOU CU VISE ŞI HIMERE
Trăiesc din nou cu vise şi himere –
plictisul brusc să-l simt iarăşi cum piere
De visul doar mă urcă sus pe culmi
să mă întrec cu norii prinşi de ulmi,
vreau să trăiesc în vis, în vis să mă topesc,
blând să-mi şoptească glasu-ţi îngeresc
Ce să-mi şoptească? Nu ştiu ce-ar şopti,
s-ar contopi cu glasul inimii
şi inimile-ar ticăi acelaşi ritm
pân-am avea pe frunte galben nimb
şi-o roată-am deveni, prinşi de fiori -
numai aşa poţi, omule, să zbori.
8. 11. 2008
MI-E SUFLETUL LA PÂNDĂ, TOTUŞI....
Mi-e sufletul la pândă, totuşi, dragule,
ca vrajba să n-apară iarăşi între noi
şi nici plictisul, înmiit, şuvoi
Nu vreau să-ţi spun din nou pribeagule
Alungă pânda, rupe îndoiala –
e pânda soră bună cu sfiala
Alungă norii cu-o privire-ascunsă
de care depărtarea e pătrunsă
Ştim sigur: orice zbor este cădere;
cu cât mai sus, cu-atât dorinţa-l piere
Să fie doar iubirea plonjonul în neant?
Au moartea, fericirea mereu acelaşi cant?
Trăim mereu dorinţa de-a ne ieşi din fire
şi de-a zbura prin spaţiu, plutind ca pe zefire
şi teama că mereu, izbindu-ne de cuib,
ne-apare, trist în frunte, un coş în loc de nimb?
E teama de-a ne-nvârte mereu numai în cerc,
deşi e cercul drumul spre Domnul cel imberb?
Nu ştim în lumea asta de ce venim mereu
şi ce-am promis în ceruri Purului Curcubeu
Nu ştim de ce atraşi suntem unul de altul
şi amândoi ca unul simţi-vom pe Înaltul
Nu ştim Domnul cât vrea iubirea să-I întoarcem,
nu ştim, fără iubire, viaţa de-o mai toarcem
nu ştim, nu ştim, nu ştim şi-atunci,
în disperare, murim când ne iubim. 8.11. 2008
AȘ VREA SĂ-ŢI SCRIU
Aş vrea să-ţi scriu,
dar parcă n-am cuvinte –
m-au părăsit, nu le mai am în minte,
aşa c-am să te chem
doar prin tăcere –
în ea nimic din ce mi-ai dat nu piere,
totul se-adună
fără sunet cântă –
ascunsă e
petrecerea de nuntă
ca-ntr-o sămânţă
care se-nfioară
să poată fi sămânţa ce-o să moară,
să poată oglindi
în zbor întors
lumea de sus
care să moară jos
Devin sămânţă,
fă-mă să-ncolţesc –
tu să fii pom, eu fruct dumnezeesc.
13. 11. 2008
MI-AI SPUS SĂ NU-ŢI MAI SCRIU
Mi-ai spus să nu-ţi mai scriu,
aşa c-adorm
şi îţi voi scrie o scrisoare-n somn
Te voi găsi oriunde te-ai ascunde –
sunt radar nevăzut, culcat pe unde,
sunt vântul care-adie
să-ţi aline
durerea care-o porţi mereu cu tine,
raza care mângâie iubirea ta cea nouă,
mai proaspătă ca boabele de rouă
Cu tine-am să mă bucur ca un ins
ce-şi ţine-n palmă sufletul învins
Trup nevăzut, cu tine-ntr-o cămaşă,
care la poartă supărarea lasă,
Voi şti când vrei iubirea să ţi-o dărui –
în mine voi simţi cum totul nărui –
şi-n ameţeala cea de moarte-adusă
voi mai găsi şi înspre rai o uşă:
voi retrăi cu veşnica ardoare
iubirea care-nvie, care moare.
Tu n-ai să ştii nimic sau poate, da,
neauzit când eu te voi chema.
26. II. 2009
-->
Comentarii