ÎNCERC SĂ FIU ACEEAŞI
Primei iubiri
Încerc să fiu aceeaşi ca atunci
când cerul mi-era haină
Stând pe brânci,
priveam miraţi la stelele din noi,
iubirea copleşindu-ne şuvoi
Nu, n-au murit de tot aceşti copii,
dar sunt acum pe jumătate vii
Nu mai au suflet fraged şi candid –
chiar viaţa lor s-aşterne ca un zid
şi se-ncrustează straniu pe-a lor faţă –
în ochi lumina e un fir de aţă.
19. 09. 2009
A PLOUAT DE-ATUNCI CU ANI
Primei iubiri
A plouat de-atunci cu ani
peste inima deschisă,
părul ne-a încărunţit
parc-ar fi o floare ninsă
Gânduri vii s-au învechit,
s-a-nvechit și frumuseţea
şi pe feţe înăsprite
doar durerea-şi vrea nobleţea
Eu eram ca o hetairă
prea grăbită să mă dărui,
tu, un pui de leu avid
tinereţea să mi-o-nvălui
Cerul ni s-a arătat
blând închis între pleoape
când, venind unul spre altul,
pământu-l aveam aproape
Concentrat într-un sărut
infinitul ne-a adus
în vârtejul libertăţii
spre-un tărâm necunoscut
Eram plini de-acea putere
ce ne face invincibili
şi-ascultam fără de vrere
cum eram numiţi teribili
Alegeam doar bucuria,
cu privirile senine,
viaţa ne era vecia
ce aduce numai bine
Încercând s-alegem timpul
navigăm printre decenii
și ne credem în Olimpul
ce plutește pe vecernii
Primim clipele de pace
cum în iarnă o ninsoare,
dar suntem sortiţi de parce
s-avem alt drum fiecare
Doar o respirare lungă
şi-o clipire din pleoape
ar putea să ne ajungă
să păstrăm cerul aproape?...
11. X. 2009
NICI TU VREO VINĂ N-AI
Nu eu sunt vinovată de iubirea
ce mă învăluie cu-a ei mireasmă,
nici tu vreo vină n-ai când firea
îţi pune-n palme îngeri
de pe catapeteasmă
Ca nişte flăcări vii
venim unul spre altul,
chiar iarna când e-aproape,
simţi-vom pe Înaltul
Şi încercăm uimiţi -
pierduţi în fire -
duh sfant să-mbrăţişăm
cu trupurile noastre,
simțind iar cum plonjăm
în ceruri cu zefire.
11. X. 2009
ȚI-AM PUS ÎN PALME
Ți-am pus în palme
cerul meu ascuns,
ținut ostatec
chiar și pentru mine
Neliniștile mele
pe rând le-am strâns căuș -
să simt iar pacea firii
lin cum vine
Dar n-ai știut din palme
să-l răspândești în jur –
cu noi întreaga fire
întruna să renască
Și-acuma moare-n mine
iubirea ce ți-am vrut
și-asteaptă în neștire
alt cer să se-mplinească.
1. XI. 2009
NICI POEZIA NU M-A MAI PĂTRUNS
Nici poezia nu m-a mai pătruns
de la o vreme cu-armonia ei –
eram o zbatere de cer ascuns
sub un obroc rămas fără de chei
Acum te simt: vii iar ca un zefir
să mă învălui cu iubirea ta
Aș vrea să fiu un lung și tainic fir
ființa ta s-o pot înconjura.
15. XI. 2009
PASĂREA SUFLETULUI
Când dimineața
nu-ți luminează sufletul
o dată cu soarele,
când seara
nu-ți coboară în suflet
dorul de cer,
când noaptea nu-ți aduce
îngerii somnului,
mângâie-ți pasărea sufletului,
hrănește-o cu iubirea de sine
și-ai să devii lumină
din Lumină.
20.I I. 2010
MĂ LAS PIERDUTĂ
Mă las pierdută-ades,
de-o melodie, prinsă
și-n ritmul ei sălbatic
sunt singura învinsă
Vreau una iar să fiu
cu viața în tumult,
dar cine mă oprește
din ce în ce mai mult?...
ca singură să-mi port
menirea prinsă-n joc
și viața să-mi rămână
închisă sub obroc?...
5. IV. 2009
VRAJA ZILELOR DE VARĂ
Vraja zilelor de vară
azi aș vrea să ți-o descriu –
să te mângâie pe geană
când ți-e sufletul pustiu
Pe terasă-ntr-un șezlong
vântu-n păr abia adie
și, cu ochii-nchiși, ca-n somn,
parcă-auzi o melodie
Și, atrași de al tău farmec,
un cățel și o pisică
te privesc înmărmuriți:
ai pe mână o furnică
Ochii când deschizi, e seară,
soarele s-a-ndepărtat
și, pierdut în zarea zării,
șuier-un accelerat
Vai, un curcubeu cu aripi
a-nceput să fluture
colorându-ți ochelarii
vraja să ți-o scuture
Ah, o undă de tristețe
te cuprinde-ncetișor
cum se lasă pe neveste-n
palma ta un fulg ușor
Îți ridici ochii spre soare,
ridici mâinile-amândouă
și auzi un gând cum spune:
pace ție! pace vouă!
10. II. 2010
UITE, FRUCTELE SUNT COAPTE
Uite, fructele s-au copt -
cad de drag,
e vara-n toi
și cosașii-au adormit
iarba ′naltă din zăvoi
Aerul a zămislit
zvon de bucurie-n crâng
și învață-abia să cânte
un pui vesel și nătâng
Simt cum vine câte-o boare
dinspre crâng la noi în casă:
viața tremură-ntr-o floare
prinde-i suflul, nu zi „lasă“.
10. II. 2010
FILELE VIEȚII
Intru în filele vieții
ca într-o carte:
la fiecare filă
retrăiesc câte-o iubire
și totuși, nu mă regăsesc
nicăieri pe mine –
cea care am scris cartea.
28. I. 2010
-->
Comentarii