Intreb toamna

Întreb toamna


Am sufletul plin de iubire
dar din ochi, lacrimi stau să cadă
oare toamna mi-a dat în privire
nostalgia rece de zăpadă?

Gândurile privesc departe
spre zările uitate de lume,
doar pe jos zac împrăştiate
vise risipite de vreme.

Are rost printre frunze rupte
şi-ngalbenite de al toamnei har
să caut visele pierdute
de timpul neobosit hoinar?

Parcă bucăţi din sufletul meu
se desprind şi cad uneori.
printre frunzele răvăşite
de vântul car-a suflat în zori.

Aş întreba toamna de ştie
cum în nopţile pline de ceată
risipeşte melancolie
de uitam de flori si verdeata?

Sau poate asta ii e menirea
de milenii este mereu la fel,
doar noi cautam cu privirea
si ne pierdem in regrete astfel.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->