îmi legau sufletul de trup, între cer şi pământ. Eram
ca un saltimbanc al vieţii în viaţă şi încercam (mereu)
să mi le prind. Să fiu unul. Ca la cinematograf
mă priveau
când săritura mea în albastru,
era întoarsă-n roşul pământ
şi
toţi
aplaudau. Doar eu ştiam
(însă) că era una nereuşită. Ţintuit de frământările gândurilor,
în glumă, azi mi-am conturat saltul în eter. Zâmbesc vouă,
tuturor din înalt. M-am cocoţat acolo sus, să vă privesc etern.
Nu vedeţi?
Nu mai plouă.
Eu mă bucur.
Voi de ce plângeţi? E cascadoria vieţii mele.
Am îngropat durerea.
Am reuşit.
Lui Szobi Cseh- eroul copilăriei mele
01.08.2014, ora 18,55’
-->
Comentarii
Mulţumesc Marius pentru urări. Cu drag!
AMIN!, multumesc Gabriela, o zi frumoasa, Marius
Știi , Marius ... citeam și un fior rece îmi trecea prin suflet . Vorbeai de moarte. Și cumva îmi negam mie ceea ce simțeam citind. Apoi am văzut dedicația și ochii mi s-au umplut de lacrimi. Dumnezeul să-l odihnească.
multumesc mult Lenus, o seara binecuvantata cu LUMINA MULTA sa-ti umple ziua de maine- LA MULTI ANI!
Frumoase versuri!