Frunzele ude de ploaie, parcă se-aprind,
Ca stele presară lumini pe-a noastră cale
Şi ne rugăm, sub cer şi sub nor,
Iar florile, parcă-şi şterg ochii... cu batiste.
Pământul fără soare, ar fi un glob de gheaţă
Tânjind dup-o privelişte mai roză-albastrie
Şi tânăr se doreşte, deşi bătrân fiind
Simţea dintr-o dată misterioşi fiori...
În morile vremii vânt sufla în roţi,
Avea zăbrele şi camere înfiorătoare,
Iar gândurile-n sus strigau...
Aşază-ntre ei răceala de-iceberg
Şi la un gram de-ncredere râzând, privea
Cum este Soarele… pentru Pământ.
Bibliografie : Rondel în numele iubirii,
Editura Zodia Fecioarei, 2007
-->
Comentarii