țipăt de cocor
în aerul rece al toamnei
s-a auzit un țipăt de cocor,
el trece pe poteci de cer
ca un erou nemuritor.
se duce-n țara lui de vis
tot înșirând și alți cocori
într-un echer de cer închis,
căutând vraja altor sori.
în urma lui rămâne trist
un codru desfrunzit de vânt
și în culori de ametist
a căzut toamna pe pământ.
și marea plânge după el
că nu se știe pân’ la vară
se mai întoarce singurel
sau va rămâne de ocară.
cocor bătrân cu aripi sure
te vei întoarce iar la noi,
în țara visurilr tale,
bătut de vânturi și de ploi?
sau vei rămâne pustiit
visând la tot ce se năzare
privind la zborul celorlalți
pe un catarg uitat în zare…
joi, 19 septembrie 2013
-->
Comentarii
Minunate versuri!