De după gard se răsfrângeau Fumoşii irişi mă sfdau
Culori albastre ca de cer Cu-albastrul lor de ape
Şi mâinile parca-ntindeau Ca nişte cupe deschideau
Să prind-o mângâiere Petale de mătase
A razelor de soare Stropite cu un abur pur,
Pe care o visau. Ei parcă mă strigau.
Dar au rămas în satul meu
Să privegheze casa
Pe care am lăsat-o
Lângă un râu agale
Ce s-a întâlnit cu irişii
În drumul lui din vale.

Comentarii
În satul tău cu stânjenei
Albaştri cum e cerul,
Tu te-ai întoarce, fiindcă vrei
Să le-nţelegi misterul....
Tulburătoare nostalgie...Felicitări!
Cu drag, Lucia
Cu prietenie Lenuş