Pe pleoapele vremelnic disecate
Nu mai avem credinţă, istorie, nici ţară,
Deşertăciunea desenează moarte...
Îşi pregătesc debutul " a fi " şi "să nu moară".
Se scutură de sângeri istoria şi plânge...
Român cel oropsit cu neiertarea,
D-amar, de chin şi jale, cel de un neam şi-un nume,
Alungă-ţi astăzi toamna şi-ntristarea!
În catedrala sufletului încă arde
Tăcut şi grav, lumina şi speranţa...
Eşti un erou! În lumi transcendentale
Tu ai luptat de-a pururea cu viaţa.
Viaţa-i o lance! Scrie cu lumină
Istorii, fapte, crez... Deşertăciune!
În lumea ta te simţi tot mai străină
Ţară lipsită de iubiri şi nume.
-->
Comentarii